Setari Cookie-uri

Blog Kudic: Despre prietenii mei

Atunci cand esti bolnav si zaci in pat, in incercarea de a nu te concentra asupra durerii ori a starii de rau, inchizi ochii si fie incerci sa adormi, fie incerci sa te gandesti la alte lucruri

Oricat ne-am certat, cu oricate umbrele si pahare am aruncat, nu a existat niciodata in care unul dintre noi sa-i intoarca spatele celuilalt si sa faca pe suparatul, sa plece, sa nu raspunda la telefon sau sa nu incerce sa rezolve conflictul. Tipetele si usile trantite au fost un soi de cardio, dar niciodata dorinta de a-l vedea pe celalalt suferind. Iar atunci cand dupa o astfel de rabufnire ne-am trezit razand in hohote, am inteles ca am gasit un prieten. Un om pe care il aperi in fata oricui, un om care chiar daca te dezamageste, nu incetezi sa-l iubesti ci din potriva, il iubesti mai mult pentru ca intelegi de unde ii vin neajunsurile. Un om pe care nu poti sa-l judeci, dar pe care inveti sa-l intelegi si sa-l cunosti atat de bine incat sa stii cum se simte in functie de cea mai marunta inflexiune a vocii. Un om care nu te plictiseste, care chiar daca iti spune acelasi lucru de 10 ori pentru ca nu are o memorie extraordinara, tu asculti, dai din cap si zambesti ca si cum ti-ar spune pentru prima oara. Un om in care ajungi sa ai incredere nu pentru ca totul a fost perfect intre voi ci pentru ca desi a fost imperfect, legatura a devenit din ce in ce mai puternica. Iar atunci cand mergi cu un barbat la cumparaturi, probezi o rochie si el iti spune simplu ca nu-ti vine bine, iar tu nu te superi desi bineinteles ca ai vrea sa auzi ca orice iti vine de minune, stii ca ai putea merge in zdrente prin ploaie pentru ca ai o prietenie care sa-ti tina de cald.

Ieri seara, beam un ceai impreuna, povesteam, iar eu reusisem sa uit pentru o vreme de faptul ca ma simteam foarte rau. I-am privit chipul atat de drag si i-am zis: “E ca si cum ai fi familia mea”. Iar el, a ras si a raspuns: ” Nu, Sabina, esti familia mea”.

Stiu ca nicio familie nu este perfecta si nici nu cred ca sunt eu mai speciala incat sa reprezind exceptia, dar totusi, nu-mi pot inchipui cum ar fi fost ca a mea sa fie mai buna. Iar gandul care mi-a alungat azi durerea a fost acela ca sunt foarte norocoasa pentru ca am o familie minunata.

Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
3 Noiembrie 2010
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.