Setari Cookie-uri

Blog kudic: Intalnirea cu femeia de serviciu

Nimic nu se compara cu a calca pe portiunea spalata de o femeie de serviciu. Sunt lucruri cu care nu te joci pe lumea asta. Mie cel mai tare imi e frica sa nu-mi faca vraji d-alea. Sa-mi ia un fir de par, sa-l duca la vrajitoare. Vorbesc serios. Sa inceapa din senin sa-mi contramandeze vedetele interviurile antamate. Sau sa ma amane intruna si inexplicabil cei cu care sunt intr-un permanent exercitiu persuasiv. Si eu sa ma intreb retoric si neortodx: “cum naiba?!”.

Repet. Cea mai mare furie din lume e cea din privirile unei femei de serviciu, vazandu-si balta proaspat facuta, calcata in picioare de caracterul murdar al celui caruia soarta i-a scris sa aiba drum in colo.

Dar nu. Eu n-am calcat pe balta. Am sarit sprinten si agil, zona in care ea se desfasura. Am fost tare. M-am concentrat. Am privit in ochii doamna. Si cat a clipit, eu eram deja dincolo si descuiam usa. Imi uitasem ceva acasa. Dansa a sesizat. N-a stat pe ganduri. “V-ati uitat ceva”, a spus ea pe un ton sententios.

Prins cumva la mijloc, intre balta doamnei, si usa mea, a trebuit sa recunosc. “Da! Telefonul!”. Dar tot ce-am spus pana acum e nimic. Totul de acum incepe.

Doamna mi-a dat singura replica ce a contat in ultima vreme. “Lasa mama, uitam noi, astia batranii… ce sa mai spun de voi tinerii”.


Citește și:

Kudika
17 Noiembrie 2010
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: