Am inselat si bine am procedat!

Imi trecuse si mama ei de indragosteala. Iubitul meu se transformase in temnicer iar eu nu am facut nimic ca sa-l opresc. Telefonul imi era atent monitorizat, mailul era suspus controlului periodic iar corespondenta imi era adusa in fiecare zi chiar de el. Probabil ca ii era teama sa nu se ascunda vreun ravas de dragoste trimis de un functionar in teancul de facturi.

Analizand acum lucrurile obiectiv, cred ca nu se ducea la munca si la scoala doar ca sa ma pazeasca pe mine, sa nu-mi miroasa a prohab strain.

Intr-o buna zi, am primit un telefon prin care mi se comunica o oferta de job. Un post bine platit, munca usoara si mai ales, potrivit specializarii mele.

In loc sa se bucure pentru mine, s-a pus pe bocit ca dupa mort! Mie nu imi pasa de noi, eu sunt o egoista, ma gandesc doar la mine! Singura solutie era sa refuz jobul, altmiteri el ispraveste cu viata. Da, Doamne, zic!

Dupa indelungi dezbateri, l-am convins ca este o oportunitate pentru amandoi si cum ma voi angaja, am sa-i gasesc si lui ceva de lucru.

Fiecare zi la munca era ca o mini-vacanta pentru mine. Puteam sa petrec 8, uneori 10 ore pe zi departe de cusca mea aurita.

Eram atat de salbaticita la inceput, incat nu vorbeam cu nimeni mai mult decat buna dimineata si la revedere. Treptat, lucrurile s-au imbunatatit si am inceput sa seman din nou cu mine. Radeam mai des, eram deschisa cu colegii mei si ma gandeam poate o data sau de doua ori pe zi la el.

M-am apropiat foarte tare de un coleg. Lucreaza si acum cu mine. Nu il cheama asa dar ii vom spune Liviu. Totul a plecat de la un flirt nevinovat dar lucrurile s-au incins rapid. Pana sa ne dam seama amandoi de ce se intampla, am ajuns in patul lui. In acele momente, mi-am dat seama ca uitasem complet ce inseamna atingerea tandra a unui barbat. Ma obisnuisem atat de tare cu cele 10 minute de sex saptamanal, mai de voie mai de nevoie, incat nu mai stiam cum sa ma bucur de placerea pe care ti-o poate aduce un trup de barbat.

A fost imboldul de care am avut nevoie. I-am spus temnicerului meu ca vreau sa ne despartim. Nu mai pot si basta! Trebuie sa-si vada fiecare de drumul lui si toate celelalte lucruri pe care le servim in situatii de genul asta.

Mi-a infipt o mana in par si m-a amenintat ca de langa el plec doar moarta. M-am speriat foarte tare dar am reusit sa-l domolesc, ba inca mi-am cerut eu scuze.

Doar ca dimineata urmatoare cand a venit la mine, il astepta Liviu in prag. Nu sunt adepta violentei dar mi-a crescut inima cand am vazut flacarile din ochii lui. In fata lui Liviu, a bagat coada intre picioare si a plecat. Eu nu ma puteam masura cu el si nu aveam nicio sansa in fata fortei lui dar Liviu a fost acolo ca sa ma protejeze asa cum celalalt nu ar fi putut sa o faca niciodata.

Au trecut trei ani de atunci. Eu si Liviu suntem impreuna si locuim in acelas apartament care mi-a servit de temnita. Doar ca acum este o casa primitoare, uh loc unde iubirea nu e obsesie, nu e violenta si nu pune limite.

Dana B., 25 ani

sursa foto interior si prima pagina: shutterstock.com

---