Intre noi e dragoste cat un continent

Cand m-am trezit, am gasit cateva (multe) apeluri nepreluate si un mesaj care suna asa: Raspunde-mi. Vreau sa-ti vorbesc.
Nu s-a semnat. Nici nu era nevoie. Ceva din tonul lui autoritar mi-a dat palpitatii si m-a indignat in acelasi timp. Avea atitutdinea unui om obisnuit sa dea ordine. L-am sunat totusi. Am vorbit cate in luna si in stele. Zile la rand. Nopti intregi. Mi-am luat inima in dinti si i-am cerut sa ne vedem. A zis ca nu poate si atat. Mi-a inchis si n-am mai auzit nimic de la el.

Evident ca nu putea. Venise insotit la nunta…dar nu era asta. Nu avea pe nimeni. Vara a trecut, toamna era in toi dar eu eram cu gandul inca la el, suparata pe mine si pe prostia mea.

Intr-o zi, primesc un telefon de undeva din afara. O tara vestica despre care, din motive evidente, nu vreau sa vorbesc. Vocea lui m-a traznit din cap pana in talpi. Acesta era motivul pentru care nu a vrut sa ma mai vada. Urma sa plece la studii in afara. Intre noi erau mai bine de 1000 de km. Asa ca am vorbit. Zile, nopti in nestire. Imi faceam programul zilnic dupa telefoanele lui. Vorbeam despre toate, despre orice si despre nimic. Despre cum ar arata casa noastra sau despre cati copii am putea avea.El imi spunea pe nume, apasat, cu gura plina parca.

Eu ii gasisem un nume de alint intr-o limba veche. Il citisem candva intr-o carte si parca cele doua silabe i se potriveau lui perfect. Inseamna “dragul meu, iubitule”. Apoi el a descoperit ca inseamna si “intaia lumina a amurgului”.

Uneori era crud, vulgar aproape. Crescuse in Ferentari. Alteori ma diviniza. Glumeam mereu si ii spuneam ca la banii pe care ii da pe factura de telefon, ar putea sa vina sa ma vada.

Uneori apareau intre noi luni de tacere in care nu comunicam in niciun fel. Putea sa moara iar eu nu as fi stiut. Atunci se inchidea in el, se ferea de lume si compunea. Am dus-o asa cam trei ani.
Soarta a facut in asa fel incat sa am drum, o singura noapte, in orasul in care studia el. Ne-am intalnit intr-o pensiune tinuta de o rusoaica, Svetlana. Statea in fata usii, zgribulit de frig, cu mana inghetata pe un trandafir alb. Este singurul lucru pe care il am de la el. Floarea sta si acum presata intre paginile Geniului pustiu.

Mi-a fost teama de noaptea aceea ca si cum m-as fi temut pentru fecioria mea. Ne-am tinut in brate, ne-am sarutat si ne-am privit o noapte intreaga. Nu aveam nevoie de mai mult iar dragostea, sau ce o fi fost, a trecut si prin haine. Mainile mele ii stiau fata fara sa il fi atins vreodata iar parul lui era docil sub degetele mele avide. Palma mea se potrivea perfect in palma lui, ca si cum ar fi fost matricea mea. Dimineata am plecat in directii opuse.

N-am mai stiut nimic de el pana acum cateva luni. M-a sunat sa-mi spuna ca s-a indragostit.

Ioana C., 24 ani

sursa foto prima pagina: DepositPhotos