Setari Cookie-uri

Blog Kudic: Acele lucruri care nu se spun

Intr-unul din filmele mele preferate, Closer, un personaj spune la un moment dat ca avem nevoie de adevar, pentru ca fara el, am fi animale. Toti pretindem ca spunem adevarul, poate ne si dorim sa o facem, dar cu siguranta asteptam din partea celorlalti sa fie sinceri cu noi. Dar atunci cand primim ceea ce ne-am dorit, si anume, adevarul, sau mai bine spus, cand adevarul ne izbeste in fata, dureros, crud uneori sau de nesuportat, nu am prefera sa nu -l fi aflat? Sa ramanem, asa cum ii place prieteni mele, A, sa spuna “in balonul nostru de sapun”? Balonul se sparge intr-o zi, cu sau fara voia noastra si atunci descoperim ca omul alaturi de care am dormit 16 ani in pat este un strain. Aflam ca toate perceptiile noastre sunt eronate si lumea se prabuseste. Lumea construita de noi devine o himera.

Ce ne ramane? Dezamagirea, deziluzia, rana produsa de tradare, furia, dorinta de razbunare si teama de suferinta? Sau ne pierdem definitiv increderea in oameni. Pentru mine, a nu fi animale inseamna a avea incredere. Pentru ca daca cel de langa noi va alege sa ne insele, o va face fie ca ii acordam increderea, fie ca nu. Este un lucru pe care nu-l putem controla. Asa cum in realitate, nu il putem controla pe celalalt.

Am crezut intotdeauna ca in momentul in care intre doua persoane exista o legatura, se creeaza o conexiune, comunicarea depaseste barierele impuse de normele sociale. Depaseste politetea, complezenta si pe alocuri nepasarea. Pot sa iti spun ceea ce cred fara sa ma folosesc de artificii, menajamente, pot sa fiu sincer. Dar m-am inselat. In anumite situatii este mult mai benefic sa nu spunem tot ceea ce credem. Fara a avea secrete. Pur si simplu nu trebuie sa ne varsam toata incarcatura emotionale in bratele celuilalt, trebuie sa ne abtinem din a arunca vorbe grele, urate chiar daca acestea ne coplesesc. Nu constientizam pe deplin, dar cuvintele provoaca rani foarte adanci. Fie ele rostite, scrise, urlate, transmise pe orice cale. Cuvintele ni se intiparesc in minte si in suflet, iar ecoul lor nu se pierde poate niciodata.

Dar care sunt lucrurile care nu trebuie spuse? Nu inversam de multe ori situatiile si tindem sa aruncam vorbe dar sa pastrem secrete, sa ne ascundem? Avem curajul sa spunem ceea ce credem fortati de imprejurari, sau pentru ca ne enervam, dar in momentele in care nu exista tensiune, si puterea noastra de a fi sinceri pana la capat dispare. Teama, slabiciunea si faptul ca tindem sa alegem calea cea usoara de fiecare data, nu ne permit sa depasim zona noastra de confort sau se ne imaginam in locul celuilalt.

Avem parole pentru laptop, pentru telefon si pentru cele o suta de conturi pe care le utilizam. Partea amuzanta este ca “parola” vine din cuvantul de origine franceza “parole” care inseamna “cuvant”. Gasim un “cuvant” care ne pastreaza secretele, dar oare nu putem sa gasim acel cuvant care sa le distruga? Acel cuvant care se numeste adevar, care doare dar care ne intareste incredrea in noi si in ceilalti.

Sursa: Blogul Sabinei
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
16 August 2010
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.