Setari Cookie-uri

Confesiunile femeii care a luat-o de la capat

Cred ca toti avem cate un defect major. Al meu este acela de a fi omul nepotrivit la locul nepotrivit. Plec, plec, ma-ndepartez dar prea tarziu. Mi-am promis ca data viitoare o sa fiu mai atenta si n-o sa mai repet scenariul.

Pentru inceput trimit furia sa vorbeasca in locul meu. Treptat, furia lasa locul suferintei, apoi regretul dispare. Transform repede dezamagirea in satisfactie. Nu o sa sufar pentru tine! Pot sa stau in picioare chiar daca sunt nesigura si descurajata. Ma ridic, zambesc si stiu sa merg mai departe. Sunt o femeie puternica si nu voi ramane agatata in greselile mele. Trecutul va ramane in urma mea. Refuz sa traiesc din amintiri si prefer sa traiesc fiecare zi cu speranta ca va fi mai bine.

Viata mea e o adevarata calatorie. Am invatat s-o savurez pas cu pas. Sa o accept cu bune si cu rele. Chiar daca am suferit. Am invatat sa ma astept la cate o lovitura de gratie. Exact cand totul merge ca pe roate stiu sa ma pregatesc pentru o noua incercare. Am inteles ca drumul pana la fericire va fi sinuos, pavat cu obstacole si dezamagiri.

La fiecare suferinta credeam ca lumea s-a sfarsit. Ca nu exista nimic mai rau si totul s-a intors impotriva mea. Insa nimic nu se intampla degeaba. Trebuie sa accept ca si eu port partea mea de vina. Asadar, sufar. Iata-ma, suport consecintele propriilor mele greseli si imi promit ca o sa ma schimb. Doar mi-am invatat lectia. Inchid un capitol nou si merg mai departe cu un bagaj important de cunostinte.

Niciodata nu mi-a placut sa ascult de altii. Am considerat mereu ca eu stiu tot ce e mai bine pentru mine. Ca a fost bine sau a fost rau, am preferat sa imi asum riscul. Nu am ales corect, dar greselile nu m-au doborat, ci m-au facut mai puternica. Greutatile nu m-au speriat, ci m-au ambitionat sa capat si mai multa incredere in mine.

Eu nu cer ajutorul. O lacrima, un suspin, regrete, toate le ascund in interior, departe de privirile iscoditoare. Inauntrul meu se da o lupta grea, dar intotdeauna privirea mea va fi senina si stralucitoare. Asa ca mine. Am invatat sa lupt, sa cad, sa ma ridic si sa o iau din nou de la capat. Nu imi descarc sufletul pentru a fi compatimita, ci am vrut sa transmit mai departe o invatatura.

Ce a fost mai greu a trecut. Soarele rasare timid si pe strada mea. Privind in sus, pentru a nu stiu cata oara, imi spun ca o sa supravietuiesc. Nu am nevoie de o jumatate falsa pentru a fi intreaga.



Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
2 Februarie 2012
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.