Confesiunile femeii care a luat-o de la capat

Viata mea e o adevarata calatorie. Am invatat s-o savurez pas cu pas. Sa o accept cu bune si cu rele. Chiar daca am suferit. Am invatat sa ma astept la cate o lovitura de gratie. Exact cand totul merge ca pe roate stiu sa ma pregatesc pentru o noua incercare. Am inteles ca drumul pana la fericire va fi sinuos, pavat cu obstacole si dezamagiri.

La fiecare suferinta credeam ca lumea s-a sfarsit. Ca nu exista nimic mai rau si totul s-a intors impotriva mea. Insa nimic nu se intampla degeaba. Trebuie sa accept ca si eu port partea mea de vina. Asadar, sufar. Iata-ma, suport consecintele propriilor mele greseli si imi promit ca o sa ma schimb. Doar mi-am invatat lectia. Inchid un capitol nou si merg mai departe cu un bagaj important de cunostinte.

Niciodata nu mi-a placut sa ascult de altii. Am considerat mereu ca eu stiu tot ce e mai bine pentru mine. Ca a fost bine sau a fost rau, am preferat sa imi asum riscul. Nu am ales corect, dar greselile nu m-au doborat, ci m-au facut mai puternica. Greutatile nu m-au speriat, ci m-au ambitionat sa capat si mai multa incredere in mine.

Eu nu cer ajutorul. O lacrima, un suspin, regrete, toate le ascund in interior, departe de privirile iscoditoare. Inauntrul meu se da o lupta grea, dar intotdeauna privirea mea va fi senina si stralucitoare. Asa ca mine. Am invatat sa lupt, sa cad, sa ma ridic si sa o iau din nou de la capat. Nu imi descarc sufletul pentru a fi compatimita, ci am vrut sa transmit mai departe o invatatura.

Ce a fost mai greu a trecut. Soarele rasare timid si pe strada mea. Privind in sus, pentru a nu stiu cata oara, imi spun ca o sa supravietuiesc. Nu am nevoie de o jumatate falsa pentru a fi intreaga.

---