Ce nu ti-am spus niciodata

Mai tarziu aveam sa realizez ca n-o sa treaca niciodata. Tu ai fost iubirea pe care multi o cauta, putini o gasesc, si unii reusesc s-o pastreze.

Dupa o vara monotona, cu nopti nedormite, pline de lacrimi si regrete, a urmat toamna, un pic mai agitata, scoala, camin, mutat, cunostinte noi, aproape puteam sa spun ca incep sa ma vindec. Am inceput sa ies foarte des, sa cunosc lume multa, sa-mi distrag atentia de la suferinta mea ascunsa. Imi era mai bine. Pana intr-o zi, cand te-am vazut in multime. Da, erai tu, acum nu ma mai inselam, cum ma inselasem de atatea ori pana atunci, crezand ca-ti vad chipul intre atatea chipuri straine. In momentul acela, tot ce incercasem sa recladesc din ruine, se daramase. Eram iarasi in acelasi punct din care am plecat.

De multe ori imi spuneam ca singura cale prin care as putea sa uit ce s-a intamplat, ar fi sa incerc sa dau ochii cu tine iar. Nu pentru a ne impaca, nici pentru a-ti cere explicatii, ci pentru a ma obisnui cu ideea ca existi si ca ti-e bine fara mine si ca nu e nimic rau in asta. Si asa am facut. M-am intors in cercurile in care ne invarteam amandoi si am incercat sa pastrez o distanta amicala intre noi doi. Am reusit-o si pe asta, chiar daca in interior strigam cu disperare ca te iubesc. Reuseam sa pastrez aparentele.

Am cunoscut, in sfarsit, pe altcineva. Parea ca o sa fie bine, a mers o vreme, dupa care s-a dus totul de rapa. Nu am suferit. Eram deja obisnuita cu asemenea esecuri. Oricum, nici nu ma asteptam sa iasa ceva bun. Pana intr-o zi cand mi-a cerut iertare si a vrut sa ne impacam. Ma gandeam ca merita o incercare. M-am aruncat pur si simplu in bratele lui, crezand ca fac bine, de fapt nici nu-mi mai pasa. Era momentul acela si eu vroiam sa-l traiesc, nu-mi mai pasa de ce avea sa urmeze.

Bineinteles, relatia n-a mers nici de aceasta data. Iar n-am suferit mai mult de jumatate de ora. Mi se parea ceva foarte dubios, ii daruisem ce aveam eu mai de pret la momentul acela, relatia esuase lamentabil, dar eu nu aveam regrete, nu pentru el, cel de acum.

M-am mai aruncat ulterior in doua relatii sortite din start nereusitei, chiar daca undeva in inima mea, speram sa iasa ceva.

Acum, la aproape un an de cand ne-am despartit, sunt iarasi singura, groaznic de singura, cum am fost de cand m-ai lasat ultima oara in statia tramvaiului. N-am mai simtit de atunci nimic asemanator clipelor pe care le-am petrecut impreuna si dupa tot ce mi s-a intamplat pana acum, sunt convinsa ca nu o sa mai simt, cel putin nu la aceeasi intensitate. Tu ai fost cel pe care trebuia sa stiu sa-l pretuiesc, dar nu am facut-o, preocupata mai mult de propria-mi fericire, si acum inca mai caut raspunsuri, raspunsuri pe care nu o sa ti le cer niciodata. Pentru ca am vazut ca esti, ti-e bine fara mine, si nu e nimic rau in asta.

---