Am stat de multe ori si m-am intrebat:cine suntem noi? De ce femeia si barbatul contemporan sufera atat de mult, indepartandu-se fiecare de menirea ce o au? De ce exista mai putina dragoste si mai multa suferinta? De ce am devenit cu totii falsi si reci?

15 motive pentru care nu te iubeste

Sunt intrebari care m-au facut sa ma gandesc mai profund la sensul existentei noastre, unde anume gresim noi,barbatii si unde anume gresiti voi femeile!

Voi incerca sa definesc cum ar trebui sa vedem femeia ,din punctul meu de vedere si m-as bucura daca toti barbatii ar privi-o asa cum o vad eu...

Barbatul in general iubeste femeia pentru el, sacrificand-o; atasamentul lui este egoist; o iubeste pentru el nu pentru ea, o consuma nu o cultiva. Faptura aceasta, pe care noi barbatii o numim FEMEIE, apartine umanitatii nostre, dispune de insusiri ce trebuiesc valorificate, nu numai in folosul ei, ci si pentru noi cei ce cautam unitatea, acordarea principiilor existentei, implinirea.

Ce ar insemna lumea noastra, umanitatea de care dispunem, fara natura si existenta feminina? Ea este un factor specific de plenitudine a vietii. Existenta barbatului fara prezenta feminina ar fi abstracta si pustie; nu ar cunoaste tensiune, nu ar avea indemn si nici savoare.

Azi oamenii nu mai stiu ca femeia trebuie sa fie frumoasa si sa ramana permanent femeie, cu intreg complexul de insusiri care o definesc si care o fac sa genereze viata in ce are mai intim, mai secret si mai fecund. Cel ce iubeste o femeie cauta o compensatie, cauta o implinire suprema prin ceea ce el nu este si nu poseda, cauta ceva specific naturii umane feminine, care sa-i poata aduce unitatea, echilibrul si armonia.

Natura si destinul femeii care sunt mult mai splendide decat ne inchipuim, pastreza un caracter pozitiv si major, ce urmeaza sa fie cultivate in sensul desavarsirii lor si fericirii noastre.

Femeia,asa cum o vad contemporanii, are o utilitate in limitele biologiei si economiei. Calitatile ei morale, farmecul si cantecul ei interior, ramane in seama poetilor! Femeia este a lumii noastre, cu chipul madonei, cu rodul bogat a tot ce are mai frumos aceasta lume, purtatoare a fiorului transcedentar al existentei.

Femeia cultiva devotamentul si jertfa; ea aduce la viata puterea depasirii de sine, puritatea si indemnul la frumusete. Calitatea ei fundamentala este GENERAREA, ceea ce face din maternitate o dimensiune a ei cu totul specifica. Aceasta calitate a ei a fost deseori gresit interpretata. Maternitatea nu este numai un fapt al naturii organice, nu este un act de reproductie, ci este insasi grandoarea umana a femeii, este darul suprem al existentei universale. Prin maternitate femeia se implineste si implineste pe altii; rolul ei istoric - pentru ca exista si un astfel de rol - este putin vizibil dar substantial; ea este anonima CREATOARE a civilizatiei.

S.O.S: O femeie urata iubeste un barbat frumos
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: