Ochi mincinosi

Niciodata nu mi-am imaginat ca voi ajunge astfel. Mereu am crezut despre mine ca voi ajunge undeva sus, ca voi fi caracterizata de sinceritate, de ambitie (in sensul pozitiv al cuvantului). Toate asteptarile mele referitoare la propria persoana s-au dovedit a fi iluzii amare, sperante desarte. Si asta pentru ca m-am schimbat foarte mult. Am simtit pe propria piele ce inseamna timpul. In cinci ani m-am schimbat cum nu au reusit altii intr-o viata. Desi, sincera sa fiu, nici nu stiu cum ma asteptam sa fiu sincera mereu, sa am intotdeauna intentii bune, cand de mica am vazut cat de priceputa sunt in a manipula oamenii.

Factorul decisiv in schimbarea mea si momentul in care a inceput totul a fost reprezentat de o iubire neimplinita care a aparut in viata mea acum cinci ani de zile. Pe cat de repede m-am indragostit, pe atat de mult am suferit. La un moment dat am zis “Stop, pana aici”. Si a functionat. Mi-am blocat atat de tare sentimentele incat am reusit sa uit acea iubire, dar, din pacate, am uitat si ce inseamna sa iubesti, am uitat sa mai primesc vreodata acest sentiment in inima mea, am uitat persoana care eram, am uitat copilul din mine, zambetul naiv, privirea inocenta care ma insoteau permanent.

Desi destul de tanara in acesti cinci ani am ajuns sa fiu o femeie pe cat de frumoasa, pe atat de rea. Nu pot spune ca imi pasa de cineva cu adevarat. Poate doar de parintii mei si atat... am o relatie de un an aproape cu un barbat minunat, care ma iubeste, care e in stare de orice pentru mine, iar eu nu stiu sa fac altceva decat sa il ranesc. L-am facut sa creada ca tin la el, desi nu tin. In afara de atractie fizica, nu mai am nimic in suflet in ceea ce il priveste. Si nu stiu de ce fac asta.

Uneori ma gandesc ca ma port astfel pentru a-l determina sa ma iubeasca mai mult, sa vad cat de mult poate el sa faca pentru mine, sa il testez.

El are despre mine o parere foarte buna si uneori ma simt cu constiinta incarcata cand el imi zice ce femeie minunata sunt, ca de mult cauta o femeie sincera, care sa il iubeasca cu adevarat, pentru ca majoritatea femeilor din ziua de azi “merg pe interes, insala, mint”.

In momentele acelea as vrea sa ii spun ca probabil femeia despre care sustine el ca e nemaipomenita este in realitate cea mai rea dintre cele pe care le-a intalnit. Dar imposibilitatea mea de a mai iubi nu reprezinta in totalitate schimbarea mea. Aceasta s-a observat si pe plan profesional. Am devenit delasatoare, fara pic de interes. Nu ma mai intereseaza atat tare acest aspect deocamdata. Tin sa mentionez ca sunt studenta, iar aceasta tranzitie se reflecta in numarul de restante adunate. Iar eu sustineam ca nu voi avea nicio restanta, ca voi fi o studenta exemplara. Nu s-a intamplat astfel. Mi-am batut joc de planurile mele, de sperantele parintilor mei, i-am dezamagit si chiar daca ei deocamdata nu au aflat adevarul, eu nu pot sa dorm linistita din aceasta cauza. Mi-e teama ca ei ar putea afla adevarul si ma darama incetul cu incetul acest gand, pentru ca din momentul in care se va intampla asta, eu nu voi mai putea in veci sa ii privesc in ochi, stiind cate sacrificii au facut ei pentru mine, pentru a-mi oferi o viata cu mult peste posibilitatile lor.

---