Niciodata nu mi-am imaginat ca voi ajunge astfel. Mereu am crezut despre mine ca voi ajunge undeva sus, ca voi fi caracterizata de sinceritate, de ambitie (in sensul pozitiv al cuvantului). Toate asteptarile mele referitoare la propria persoana s-au dovedit a fi iluzii amare, sperante desarte. Si asta pentru ca m-am schimbat foarte mult. Am simtit pe propria piele ce inseamna timpul. In cinci ani m-am schimbat cum nu au reusit altii intr-o viata. Desi, sincera sa fiu, nici nu stiu cum ma asteptam sa fiu sincera mereu, sa am intotdeauna intentii bune, cand de mica am vazut cat de priceputa sunt in a manipula oamenii.
Greseala mea cea mare este ca m-am lasat influentata. Greseala mea cea mare este ca am invatat sa mint si din priviri. Si atunci cand pana si ochii, denumiti oglinda sufletului, mint pentru tine... ce mai ramane? Poate doar speranta ca totul este un vis urat si ca va veni si momentul in care te vei trezi din nou in lumea ta, o lume pe care nu ar fi trebuit sa o parasesti niciodata.
O cititoare