Un compromis imoral?

De mica am capatat o indarjire si o determinare vorace. Acestea nu vin din nu stiu ce sentiment proamerican de autorealizare ci dintr-un instinct mult mai adanc si mai vechi, cel al supravietuirii. Nu m-am luptat niciodata ca sa am prea mult ci ca sa razbat, sa ma mentin pe linia de plutire, sa nu ma sufoc in saracie si in ignoranta.

Eu, o tarancuta umila dintr-un colt uitat de lume numit Modoia am reusit la 23 de ani sa vad jumatate de lume, sa castig 2400 euro pe luna, sa am un iubit bogat si asta fara prea mare efort.

Intr-un anume punct al vietii mele totul s-a schimbat, am fost luata pe nepregatite, destinul a hotarat ca toate convigerile mele si toata perspectiva mea asupra lumii sa fie zdruncinate intr-o fractiune de secunda. Si iata ca, o decizie luata in gluma m-a facut sa nu mai fiu niciodata cea de demult. Eu, in interiorul meu am ramas aceeasi, dar pentru cei din jur, pentru adunatura de umanoizi (caci altfel nu le pot spune) numita societate, a aparut o noua femeie. Unii m-au facut tarfa, taratura, m-au blasfemiat pentru ca nu au putut ajunge in patul meu iar altii mi-au elogiat fara incetare inteligenta si abilitatile de manipulare.

Nu i-am crezut nici pe unii nici pe ceilalti. De fiecare data mi-am clatit fata cu apa rece, mi-am dat 2 palme si uitandu-ma in oglinda mi-am zis : 'Continua sa supravietuiesti...'

Cine sunt eu? Studenta eminenta la litere, provinciala si....dansatoare la bar.

Casa parintilor este ticsita cu diplome. Inca din gimnaziu am excelat in toate domeniile posibile: de la matematica si fizica, pana la romana, italiana si germana. Am participat la 2 tabere internationale de sculptura iar premiul 1 castigat 2 ani la rand la olimpiada nationala de limba romana mi-a asigurat admiterea la facultate pe un loc la buget.

A fost o usurare enorma pentru familia mea. Pentru a imi permite sa fac gimnaziul si mai tarziu liceul la oras, parintii m-au lasat in gazda la o matusa timp de 8 ani. La fiecare sfarsit de saptamana caram sacose de zeci de kilograme incarcate cu legume, fructe, carne, branza de casa sau oua. Astfel, matusa nu imi cerea nici un ban pentru gazduire. Iar in fiecare duminica seara, stateam ore in sir in baie incercand sa scot mirosul de branza si de grajd din palmele mele...In zadar...Nu iesea. In toti acesti 8 ani, am privit cu jind la mainile parfumate si albe ale verilor mei, la hainele lor stralucitoare si la albumele ticsite cu poze din excursii la mare si la munte. Pofteam. Imi aminteam de mainile crapate si pline de pamant ale parintilor, de sora mai mare care nu avusese o nunta cum se cade si de fratele mai mic care nu vazuse niciodata jucariile pe care eu le atingeam si le analizam in magazinele de la oras.

---