Iubiri interzise prin varsta

Cautam in celalalt ceea ce am dori si noi sa devenim sau cautam ceea ce am fost o data. Nu ne cautam pe noi, nu il gasim pe el. Gasim un ideal, o reprezentare.

Cuplurile despartite de ani grei si experiente diferite motiveaza ca nimeni nu ii intelege, ca de fapt ei se iubesc cu adevarat. Stau totusi si ma gandesc ca avem atat de crunt incrustat in minte ideea ca numai cei se aseamana se aduna, incat dorinta de a fi alaturi de un batran sau de un fecior nu ar putea sa se justifice decat prin nevoia noastra de a fi altfel. Stim ca nu este tocmai normal - in acord cu normele la care aderam - si cu toate acestea facem acest pas. De asemenea, cuplurile in care diferenta de anotimpuri este evidenta simt mai des nevoia de a se justifica in fata lumii. Poate si din cauza ca se simt marginalizati, dar discutia permanenta despre natura relatiei va duce intotdeauna la erodarea acesteia. Vor pierde timpul mereu cautand motive care sa sprijine relatia in loc sa invete sa traiasca.

Nu, nu condamn astfel de cupluri. Pur si simplu nu le dau sanse mari de reusita daca ele se bazeaza exclusiv pe iubire. Sexul, banii, nevoia de a iesi in evidenta pot sustine acest tip de cuplu, dar iubirea piere rapid. Si nu pentru ca nu fiorii lor nu sunt autentici, ci pentru ca solul arid al experientelor anterioare, al vietii sociale, nu este fertil pentru ei.


Un articol de Elena

---