Ce-ar fi fost daca?

ªi am incercat sã gãsesc din nou ce pierdusem. Si nu in ultima relaþie. Cãutam ceva ce am pierdut acum vreo 5 ani. Ceva ce n-am mai gãsit de atunci. Am incercat. Sã gãsesc intr-atingere toatã lumea. Am incercat sã regãsesc intr-o privire tot Universul. Dumnezeu. Si vreo douã prietene imi sunt martori cã am incercat. N-a fost sã fie insã! (nu-i aºa cã ºi vouã vã displace fraza asta care sunã a consolare purã in faþa unui rãzboi pe care, poate numai timpul il poate declara pierdut?!)

O concidenþa poate. Sau poate nu. Intalneºti un barbat, care te dezarmeazã din prima clipã in care ti-ai aºezat pleoapele asupra lui. Un tip care iti dãramã zidul pe care te-ai chinut atita timp sã-l construieºti in jurul tãu, cu o singurã privire. Gãseºti intr-o atingere pasiune, voluptate, calm. Gãseºti intr-o privire stabilitate, siguranþa, maturitate. Regãseºti intimitatea, cuvintele spuse in tãcere, placerea unor palme debea atingandu-se.

Simþi cã iþi regãseºti cerul in care sã-þi poþi intinde aripile si te hotãrãºti sã uiþi tot ce ai pãtimit. Te hotãrãºti sã riºti totul pe aceastã carte. Te simþi norocos ºi in sfarºi chiar zambeºti!

Insã ai intanit in acelaºi timp un barbat care, deºi este evident atras de tine, bate in retragere. Un tip care, asemeni þie panã nu demult, fuge. Intalneºti un tip care invocã scuze, destul de patetice pentru 37 de ani, de genul „mi-e teamã sã nu te dezamãgesc", „tocmai pentru ca eºti o persoanã deosebitã in viaþa mea vreau sã fac totul cum trebuie", „sunt derutat de ce mi se intamplã ºi imi trebuie un pic de timp sã-mi revin"!

In cazul acesta panã unde iþi poþi permite sã riºti? In cazul in care afectul iþi e imbolnãvit de plãcere? Insã paznicul raþional stã la mare indoialã, ce faci?! Te arunci in valuri, trãind plãceri nepreþuite, insã sperand sã nu te ineci! Sau iþi continui lupta cu singurãtatea, uitand cã ar fi putut fi ceva, incercand sã nu-þi pui niciodatã intrebarea „ce-ar fi fost dacã?!



Un articol de Laura

---