Intre noi, doar marea

Intre noi, doar marea
Kudika
23 Iulie 2007

Marea care stie. Marea care inghite. Marea care ascunde. Marea care ucide. Marea care nu iarta. Marea care spala si izbaveste. Intotdeauna somptuoasa si trufasa, fara inceput si fara sfarsit, continua si plina de cicatrici, intr-un timp care nici macar acum, la ceas de amintire pare sa nu ne cuprinda pe amandoi.

Azi am privit soarele in ochi si varful cladirii din drumul spre serviciu. Nimic infricosator. Nimic strain. Si poate n-am sa mai cred in tine, dar am sa cred cu toata taria in mare. In marea mea nevoie de libertate. In tot ceea ce nu mai ramane in urma trecerii tale prin valtoarea aprigilor mele idealuri de tine. Nu am sa mai cred in distanta care cruta si inflacareaza asteptarea. Am sa ma scufund in mare si am sa uit ca ai plecat fara sa ma saruti. Am sa las intre noi....doar marea. Tarmul tau plutitor si enclava mea stabila intre care s-au scris distantele.

Un articol de Ana Maria Tatu

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:


Setari Cookie-uri