Intre noi, doar marea

Azi am privit soarele in ochi si varful cladirii din drumul spre serviciu. Nimic infricosator. Nimic strain. Si poate n-am sa mai cred in tine, dar am sa cred cu toata taria in mare. In marea mea nevoie de libertate. In tot ceea ce nu mai ramane in urma trecerii tale prin valtoarea aprigilor mele idealuri de tine. Nu am sa mai cred in distanta care cruta si inflacareaza asteptarea. Am sa ma scufund in mare si am sa uit ca ai plecat fara sa ma saruti. Am sa las intre noi....doar marea. Tarmul tau plutitor si enclava mea stabila intre care s-au scris distantele.

Un articol de Ana Maria Tatu

---