Imperiul barbatului

Fiecare clipa ratacita prin eternitatea vietii ne aduce in minte amintirea, acel copil bastard al clipelor moarte ce bate noaptea in geam la fereasta noastra, ne invita pe aripile lui, si ne poarta intr-o lume pe care am atins-o candva si in care nu ne vom mai intoarce poate niciodata.

Lasandu-ma condusa de acest ghid atotputernic, fara a ma impotrivi catusi de putin m-am intors in era adolescentina si am zarit printre gene prima mea iubire. Nu aveam mai mult de 17 ani cand l-am cunoscut pe el, un barbat puternic, impozant, vanitos, elegant si mai presus de toate inteligent. A fost suficient sa ne privim pentru a dezlantui un joc al pasiunii si suspinelor, un joc logic si rational atunci...o amintire in prezent.

Eram in locul in care mai toti tinerii isi petrec veacul, intr-un spatiu asediat de muzica data la maxim, de oameni, multi oameni si de ganduri adulmecate in treacat, mascate de fumul dens de tigara ce se ridica in vazduhul umbrit de fortele noptii. O melodie lenta m-a trimis in bratele lui atat de protective si dominatoare, ii simteam respiratia pe gatul meu, parfumul lui imi invada narile, ma naucea. Dupa o scurta prezentare generala am hotarat sa parasim acel vacarm pentru a ne darui cateva minute pretioase din viata fiecaruia. Mergeam unul langa altul, fara o destinatie precisa, privind in gol si alegand cuvinte, intrebari si raspunsuri, doar vantul salbatec de vara ne era martor facandu-ne parca sa ne sfiim de prezenta lui feerica. Mana lui calda a cuprins-o pe a mea si m-a privit in ochi. Pana atunci nu crezusem in dragoste la prima vedere. Inima imi tremura ,zbatandu-se nebuna sa evadeze din acel sigil cu care ne nastem deschizand portile pasiunii si amorului.

Nu stiam daca visam sau nu, era mai presus de mine, de imaginatia mea, de frica, de gratie sau de nebunie. Au urmat doua saptamani in care ne-am vazut zi de zi, in care am trait pentru el si am gustat din dulceata buzelor lui, vorbeam mult si ne faceam planuri de viitor, dar o umbra tragica mi-a invadat universul pe care il cladisem cu el: trebuia sa plece pe taramul realizarilor lui. Il strangeam in brate iar el isi revarsa toate sentimentele asupara mea. A fost pentru prima oara in viata mea cand mi-am dorit sa fiu alaturi de un om trup si suflet, insa ratiunea lui a depasit dorinta, ma privea protectiv, ma coplesea cu atentii si imi stergea ochii, mi-a spus ca va fi un moment al nostru in care ma va duce in regatul lui si-I voi deveni printesa. Atingerea lui era atat de tandra incat fiecare clipa petrecuta cu el s-a transformat intr-un margaritar pe care eu acum vi-l arat voua prin cuvinte.