Setari Cookie-uri

Imperiul barbatului

Fiecare clipa ratacita prin eternitatea vietii ne aduce in minte amintirea, acel copil bastard al clipelor moarte ce bate noaptea in geam la fereasta noastra, ne invita pe aripile lui, si ne poarta intr-o lume pe care am atins-o candva si in care nu ne vom mai intoarce poate niciodata.

Si a plecat! Iar viata mea s-a ravasit fie de amintirea lui, fie de salbaticia mea feciorelnica. L-am asteptat in fiecare noapte in visul meu, in fiecare zi in amintire, dar viata s-a incapatanat sa ne tina departe. El are o familie, la fel si eu, insa ma cauta si in prezent, ma identifica cu idealul de femeie pe care si l-a dorit tot timpul, mi-a pus la dispozitie nenumarate variante pentru a fi langa el, insa nu am avut niciodata curajul de a sacrifica puritatea relatiei noastre.

Au trecut sase ani, periaoda in care nu a ingropat nici acum imaginea mea din icoana sufletului lui...dar el e acolo, iar eu sunt aici si doar amintirea ne mai ingenuncheaza unul in fata celuilalt!

Un articol de Gabriela Spiridon

Vizionare placuta


Kudika
14 August 2007
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.