Fiecare clipa ratacita prin eternitatea vietii ne aduce in minte amintirea, acel copil bastard al clipelor moarte ce bate noaptea in geam la fereasta noastra, ne invita pe aripile lui, si ne poarta intr-o lume pe care am atins-o candva si in care nu ne vom mai intoarce poate niciodata.
Au trecut sase ani, periaoda in care nu a ingropat nici acum imaginea mea din icoana sufletului lui...dar el e acolo, iar eu sunt aici si doar amintirea ne mai ingenuncheaza unul in fata celuilalt!
Un articol de Gabriela Spiridon