Setari Cookie-uri

Am ales calea iubirii

Toata copilaria mea am avut un singur idol: bunicul meu. Credeam tot ce imi spunea si ascultam cu mare atentie toate invatamintele lui. Fiind preot toata viata reusise sa-mi inoculeze aceea magie pioasa a unui bun crestin.

Intelepciunea? Tot ce stiu acum despre intelepciune, este ca ea trebuie sa inceapa prin a recunoaste ca din moment ce ne-am nascut, trebuie sa traim viata aceasta. Avem nevoie sa ni se vorbeasca nu despre nemurire, ci despre ceea ce trece ireparabil. Rostul filosofiei nu e ca sa ne spuna ”sperati intr-o alta lume”, ci sa ne deschida ochii spre ceea ce se afla la indemana noastra si nu vedem. Caci nu de sfintenie are nevoie lumea, ci de frumusete si iubire. Daca nu ne putem mantui dacat renuntand sa cautam paradisul aici, pe pamant, atunci, eu, cel putin, prefer sa mor vinovata. Bunicul meu imi zicea: daca un sfant nu obtine nimic pentru sine, obtine, in schimb, pentru ceilalti! Acum nu mai cred, nu-i adevarat.

Nu mai cred multe din ce mi s-au spus. Acestor profeti le pot spune astazi sa ma slabeasca cu profetiile lor. Sa inceteze cu vorbaria lor sumbra. Avem treaba sa gasim vietii noastre un rost! Mai ales ca cei mai multi dintre ei au profetizat sinuciderea fara sa se sinucida si au facut elogiul singuratatii fara sa fie singuri.

Cred ca am inteles bine. Orice om inteligent alege viata si iubirea si asta indiferent de pret.

Candva am citit o poezie pe care nu am s-o uit niciodata: ”E nebunie spune ratiunea, Este ceea ce este spune iubirea, E nenorocire spune judecata, Nu e decat durere spune frica, E fara perspectiva spune intelepciunea, Este ceea ce este spune Iubirea, E ridicol spune mandria, E necugetat spune prudenta, E imposibil spune experienta, ESTE TOT CE POATE FI, SPUNE IUBIREA!”

Eu am ales calea iubirii si indiferent ce vor spune unii si altii, putin imi pasa. De un singur lucru sunt sigura pana acum: magia iubirii este unica si inegalabila, este cea mai profunda si mai complexa traire din viata omului.

Si chiar daca am iubit mai mult de un barbat, astazi, imi pare rau, dar nu mai pot fi de acord cu ce mi-a spus bunicul meu cu foarte multi ani inainte. De cate ori am iubit, de atatea ori am crezut ca sunt cea mai fericita fiinta din lume si indiferent ce vremuri voi apuca ”NU AM SA ARUNC NICIODATA DRAGOSTEA PE FEREASTRA”, ba mai mult, voi impartasi tuturor acest crez. Astazi iubesc, deci traiesc, exist, sunt fericita!


Un articol de Alisia
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
29 August 2007
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.