Setari Cookie-uri

Prea tarziu pentru dragoste?

M-am trezit de ceva timp parca dintr-un vis si am constatat ca sunt nemultumita de ceea ce am in prezent. Iata de ce:

M-am trezit de ceva timp parca dintr-un vis si am constatat ca sunt nemultumita de ceea ce am in prezent. Iata de ce:

Cred eu si au afirmat-o si altii ca sunt o persoana inteligenta, poate asta m-a facut sa ma maturizez si inainte de vreme. Plus faptul ca familia in care am crescut, a fost mai... mai altfel. Am crescut alaturi de cea mai buna mama din lume, dar am avut parte de un tata alcoolic, care m-a facut sa imi pierd increderea in mine, un tata la care mama mea nu a putut sa renunte, pentru ca cei doi copii ai ei sa creasca intr-un mediu mai bun.

Nu imi acuz tatal de nimic, poate doar de faptul ca era vesnic nemultumit de mine, „ca eram buna de nimic” (desi ceilalti parinti ma dadeau drept model propriilor copii). Aceasta atitudine si-a pus adanc amprenta asupra mea. Am devenit un copil timid, retras in lumea cartilor. In timp ce ceilalti se jucau in jurul blocului, eu preferam sa ii privesc de pe fereastra.

Am fost o fata frumoasa, curtata, desi eu eram foarte timida. Am cunoscut dragostea, dar nu m-am putut bucura de ea. Cand cel pe care il iubeam, mi-a spus ca ma place, iar mai tarziu ca ma iubeste, nu l-am crezut. Ma intrebam cum poate sa iubeasca pe cineva cum eram eu. Anii au trecut, am suferit mult din cauza acestei iubiri neimplinite. Refuzam orice baiat/barbat care se apropia de mine.

Primul meu sarut l-am primit intr-o vacanta, cand eram la sat, la bunicii unor prietene. Nu mi-a placut persoana in cauza, dar imi doream enorm sa traiesc si eu aceasta experienta si eram constienta ca pe acel EL, care mi-a oferit primul sarut, nu aveam sa il mai vad vreodata.

Am terminat liceul si m-am angajat intr-o firma mare, unde aveam foarte multi colegi si toti erau tineri. Normal ca unii au inceput sa ma placa. Eu incercam sa ii refuz cat mai politicos. Cand aveam 23 de ani, m-am simtit foarte goala si pustie, imi doream pe cineva alaturi, asa ca am dat un anunt intr-o rubrica de matrimoniale, dar am oferit o adresa de email, nu un numar de telefon. Mi-au scris destul de multi barbati, dar numai unul mi-a atras atentia. Stateam cu el pe internet, ore in sir, zi de zi, timp de trei luni. Ne-am impartasit sentimente de iubire, am hotarat sa ne intalnim. Intalnirea a fost un dezastru. Am colindat cateva magazine, ne-am plimbat pe strada caci era iarna si era frumos afara, mi-a oferit bratul lui ca sa ma sprijin de el sa nu alunec pe gheata. Nu am putut sa il ating. Nu am putut sparge zidurile din jurul sufletului meu, nu simteam nimic pentru cel din fata mea, pentru cel fara de care simtisem trei luni ca as muri daca ar disparea. Am petrecut 4 ore impreuna, ore in care am discutat banalitati, sa treaca timpul si apoi am plecat acasa unde am plans ore in sir, dupa iubirea de pe internet.
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
15 Noiembrie 2007
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.