Setari Cookie-uri

Prea tarziu pentru dragoste?

M-am trezit de ceva timp parca dintr-un vis si am constatat ca sunt nemultumita de ceea ce am in prezent. Iata de ce:

De atunci nu am mai iubit pana anul acesta cand am implinit 27 de ani. Una din prietenele mele mi-a trimis o invitatie de a ma inscrie pe un site unde poti lega prietenii foarte frumoase. Nu este site de matrimoniale. Mi-am postat si eu cateva poze acolo, am adaugat cateva informatii profilului si am asteptat sa vad ce se intampla. Printre primii mei „vizitatori”, a aparut si EL. M-a fermecat din prima clipa si am stiut si ca voi suferi din cauza aparitiei lui in viata mea. Nu m-am putut stapani si i-am intors vizita, ceea ce l-a facut sa imi scrie spre marea mea bucurie. Am vorbit prin email, unde am fost fascinati de cat de mult ne asemanam in gandire, valori, etc... A dorit sa vorbim pe messenger si am acceptat... dar acolo, la un moment dat, mi-a spus sa astept 10 minute ca are ceva de facut si a disparut. Mi-a scris dupa cateva zile sa isi ceara scuze, spunandu-mi ca e foarte ocupat in general, doar in weekend avea mai mult timp liber. Dupa alte cateva zile, am acceptat din nou sa discutam pe messenger. A inceput frumos, am facut schimb de poze, de opinii, de preferinte muzicale, iar dupa 5 ore, am realizat ca sunt indragostita nebuneste de el. I-am spus ca nu mai putem continua, pentru ca eu nu mai puteam, pentru ca intre noi nu putea fi ceva, nu a inteles de ce, credea ca distanta mare dintre orasele in care locuiam ma oprea pe mine, dar a acceptat finalul... pentru o ora, cand a inceput iar sa imi scrie, spunandu-mi ca i-am intrat in suflet si ca vrea sa ii fiu aproape, si ca impreuna vom gasi o solutie.

Am mai discutat inca doua ore, incercand sa il conving sa renunte. Cateva zile, nu am mai aflat nimic de el, pana mi-a scris iar, ca ma vrea alaturi de el, plus ca nu intelegea de ce il resping, daca atractia dintre noi era reciproca. Intr-un final, am acceptat sa ne scriem si au urmat doua saptamani superbe. Daca va spun ca unul despre celalalt stiam doar numele, varsta si orasul din care eram, o sa radeti, dar asa a fost... si a fost minunat...

Pana intr-o zi cand ma uitam la pozele lui... in thumbnails: inainte de a deschide o poza, am vazut langa el o femeie, pe care in momentul in care deschideam poza, disparea (deoarece el imi trimisese o poza decupata). El imi spusese ca suferise foarte mult, dar nu mentionase si cauza. Prostia m-a pus sa il intreb daca respectiva l-a facut sa sufere. Mi-a confirmat. Ea era cauza, dar trecuse peste acel moment. Aceea a fost ultima noastra conversatie. A disparut definitiv din viata mea. Cum, de ce... doar el stie.
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
15 Noiembrie 2007
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.