Prea tarziu pentru dragoste?

Am suferit si inca sufar din cauza acestei noi iubiri neimplinite, dar m-am hotarat sa trec peste moment. Am deschis ochii si am privit in jurul meu. A fost momentul in care am realizat ca vreau sa traiesc si eu pentru mine, sa am un barbat aproape. Realitatea este inca socanta pentru mine. Daca inainte ma intreba cineva de ce sunt singura la 27 de ani, consideram ca este doar o tachinare, acum mi-am schimbat parerea. Cine ma cunoaste de putin timp, crede ca deja am o familie, iar cand afla ca sunt singura, incepe sa isi puna intrebari.

Eu nu consider ca a fi singur, este o boala, sau ca trebuie sa am o relatie doar ca sa o am. Eu vreau sa iubesc si sa fiu iubita. Si nici nu caut cu disperare dragostea, doar o doresc. Dar... sunt foarte descurajata. Barbatii de varsta mea sau mai mari cu un an, doi, trei sunt toti casatoriti, implicati in relatii stabile, etc. Rari cei singuri si intre mine si aceia nu exista atractie. Au ramas cei mai mari decat mine, care sunt divortati si nu mai cauta decat aventuri, iar eu in acest moment imi doresc ceva stabil.

Asa ca am inceput sa imi pun intrebarea daca toata viata mea este ratata, caci in acest moment, aceasta e singura parte a vietii care ma intereseaza si simt ca nu o pot implini. Ma gandesc acum, ce folos ca am un job bun, stabilitate materiala si respectul celor din jur, daca ma simt pustie?

Si, ca sa ma simt si mai rau, pe internet multi barbati considera ca la 27 de ani, femeia este destul de batrana. Poate asa considera si cei care ma cunosc, doar ca nu mi-o spun in fata.

Deci, sunt disperata avand un motiv real sau nu?

As vrea sa aud si parerea altora, dar nu compasiune, ci realitate: daca mai am vreo sansa sa refac acest segment al vietii mele.


Cristal

---