Am ales sa le numesc relatii de compromis… poate ca ar trebui sa le spun pseudorelatii. Oricum le-am numi insa, raman la fel, asa cum le cunoastem cu totii. Daca nu le-am trait sau le traim noi insene, le cunoastem de la un prieten, de la parinti poate, de la oameni apropiati.
Si intr-un final. Sa facem compromisuri? Ei bine, nu ar trebui. Dar facem. Si nimeni nu ne poate tine. Pentru ca sentimentul ca dragostea nu mai exista pare intr-atat de real incat ne amageste pe toti. Si-apoi, iti spui, ca de fiecare data, ca nu esti tu la fel ca toti ceilalti. Ca x, y si z au patit-o, dar nimeni, absolut nimeni n-a mai iubit ca tine si prin urmare nimeni n-a mai pierdut ca tine.
"Nu mai poti iubi". Asa ca faci ceea ce trebuie facut. Un compromis. Caci asa suntem invatate...
Oana