El vs ea: Stiu barbatii sa iubeasca?

Si noi iubim

Desi femeile cred ca barbatii nu sufera, ca nu plang sau ca trec peste orice foarte usor, si ca in momentul in care ies la bere si se uita la meci orice urma de suparare a disparut, nu este chiar asa.

De multe ori am petrecut nopti triste, nopti singure si lungi gandindu-ma la cum ar fi daca as putea sa fiu langa persoana pe care am iubit-o macar cateva minute. Daca as putea da timpul inapoi ce as schimba si ce as lasa la fel. Nu de putine ori m-am inchis in mine si am zidit lumea de afara, ramanand captiv in colivia mea. Am incercat sa nu arat nimic celorlalti: acelasi zambet si aceiasi deschidere pentru toti dar ce era in interior, numai eu am stiut.

Si barbatii iubesc si sufera numai ca spre deosebire de femei o fac intr-un mod cu totul diferit. Mai ascuns. Si poate, tocmai din aceasta cauza, mai dureros.

A spune ca un barbat nu are capacitatea sa iubeasca sau sa sufere este (si revin cu acest prilej la dicutiile anterioare) pur feminism. Doar pentru ca noi nu ne refugiem in bratele amicilor (eh, acum serios, cum ne-ar sta?), doar pentru ca nu ne umflam ochii noaptea “pe ascuns”, pentru ca nu tipam si nu povestim la fiecare 2 pasi, oricarui posesor de urechi, cum si de ce ne-a parasit “nenorocita (ul) ala care oricum nu ne merita”, nu inseamna ca nu suferim. Unde mai pui ca noi, spre deosebire de voi, suntem mult mai obiectivi in suferinta noastra: noi stim cand am gresit, sau cand partenera a calcat stramb. Voi n!. Intotdeauna, dar intotdeauna (fara pic de exceptie care sa confirme regula!) barbati sunt vinovati!

Una peste alta, ca tot este la moda subiectul (in)egalitatii sexelor, trebuie sa va punctez un fapt evident: la capitolul dragoste voi ne subevaluati: si noi stim sa iubim. Mult, intens, pasional.

Andrei D.

---