Din gelozie am devenit un monstru

Chiar avea nevoie de un alt gen de femeie, una care sa nu il suspecteze ca atunci cand merge la baie si inchide usa, incearca de fapt sa trimita mesaje ascunse. Cand mi-a spus ca este epuizat si nu mai poate sa traiasca alaturi de mine pentru ca simte ca ii strecor otrava in suflet cu fiecare cuvant pe care il rostesc, am crezut ca Lumea mea s-a terminat. Imi cladisem Lumea in jurul lui. Si il inchisesem si pe el in ea. M-am gandit chiar ca nu mai are rost sa traiesc. Eram hotarata. Si atunci o prietena si-a amintit de mine.

De fapt m-a ajutat pe mine sa imi amintesc ca am avut si asa ceva odata. Nu inteleg nici acum de ce m-a ajutat si de ce m-a suportat. Poate ca nu sunt chiar atat de rea. Inca incerc sa ma vindec si nu reusesc sa imi explic atitudinile mele care acum mi se par bolnave, incredibile. Dar asta pentru ca mi le-a explicat cineva si nu pentru ca am avut eu intelepciunea de a le patrunde. Dar am fost suficient de inteleapta incat sa ascult. Poate ca intr-o zi va gasi si el puterea sa ma ierte. Desi ma tem ca in prezenta lui voi redeveni monstrul posesiv care am fost odata. Am reusit sa evoluez suficient incat sa aleg integritatea mea in defavoarea iubirii lui.

---