Mitul primei experiente sexuale

Nu ii spusesem ca eram virgina. A fost putin surprins dar nu l-a deranjat. M-a intrebat numai de ce nu ii spusesem. Am mai vorbit cateva minute, mi-am tras rochia pe mine si am vrut sa plec. El statea pe pat, s-a uitat surprins la mine si m-a intrebat daca asta era tot ceea ce dorisem de la el. Nu am stiut ce sa ii raspund. Adevarul era ca asta imi dorisem de la el. Am inventat o scuza, m-am apropiat de el, l-am sarutat si am plecat.

Nu i-am mai raspuns la telefon. Scapasem de povara virginitatii. Citisem atat de multe despre sex, in grupul meu de prieteni se vorbea aproape numai despre sex, invatam impreuna cu colegele la scoala despre anatomia barbatului si ne intreceam intre noi care are mai multa experienta, faceam pariuri care va ramane ultima din grup, incat ajunsesem sa privesc sexul ca pe o miza foarte importanta si nu un act intim. In mintea mea ma gandeam ca trebuia sa fiu perfecta si sa dezbrac sexul de toate secretele posibile pana in momentul in care l-as fi intalnit pe barbatul potrivit.

Nu m-am gandit ca ar fi fost mult mai bine sa descopar alaturi de el, eu am vrut sa ii ofer totul si nu m-am gandit ca poate il privam de cea mai mare placere pe care as fi putut sa i-o ofer. Nu mi s-a intamplat insa sa intalnesc barbat care sa fie deranjat de faptul ca nu mai eram virgina. Este adevarat ca nici nu mi s-a intamplat sa ma indragostesc. Nu mie. Ma intreb si acum daca prima experienta sexuala m-a format astfel incat sa caut numai placerea fizica lipsita de implicare emotionala.

Poate tendinta actuala de supraestimare a importantei contactului sexual zdrobeste mult prea puternic nevoia de afectiune, de traire sexuala insotita de cea afectiva. Poate ignoram mult prea tare latura umana in favoarea celei pur animale. Sau poate ca teama ca nu te vei ridica la inaltimea asteptarilor celui la care visezi este specific umana si pana sa ajungi la el te transforma intr-un ratat sentimental.

Mara

---