El vs ea: Cu verighetele ascunse

Cu verighetetele la inaintare

Saptamana trecuta cand am fost in magazinul cu mancare pentru animale din coltul blocului am descoperit cu stupoare ca il cunosteam pe vanzatorul de acolo pentru ca am fost vecini in copilarie. Am schimbat doua vorbe si mi s-a parut ca flirteaza cu mine. Nu l-am luat in seama, iar ca sa nu creez confuzie mi-am spus ca voi evita sa-i mai cumpar pisicii mele mancare de acolo. Dar azi eram foarte grabita si mata mea ramasese fara mancare, asa ca tot acolo am intrat. De data aceasta baiatul, mai indraznet, ma invita mai in gluma mai in serios la un suc. La care eu ii arunc o privire amuzata si-l intreb: “Iti dai jos verigheta?” la care el foarte prompt isi scoate verigheta si o aseza pe cealalta mana in timp ce spune: “Dar ce, ti se pare ca e pe mana care trebuie?”

In fine, continuarea nu mai are sens pentru ca subiectul este altul si anume cat de usor uita unii barbati ca s-au insurat cu aleasa inimii si nu cu cineva care le-a fost bagat pe gat, atunci cand la orizont apare ceva ce le-ar placea. Am fost usor surprinsa pentru ca eu imi port cu mandrie verigheta si sper ca la fel face si sotul meu. Dar ca sa fiu sincera doi din cei trei colegi insurati pe care-i am, refuza sa-si poarte verigheta motivatiile lor fiind din cele mai diverse. Eu nu pot sa inteleg. De ce te mai insori daca dupa aceea ti-e rusine sa recunosti?

Inca ceva ce intra in aceeasi categorie ca si ascunderea verighetei este acea atitudine de prizonier si aceea privire de om haituit pe care o au unii barbati atunci cand sunt nevoiti sa apara cu nevasata in public. Insa acest lucru se schimba brusc in momentul in care sunt lasati afara “fara lesa” sa zburde liberi. Seamana perfect cu niste catelusi fericiti care pot sa-si faca de cap.

Deci, domnilor, explicati-ne si noua odata pentru totdeauna: pentru ce va casatoriti daca asta inseamna pentru voi inchisoare pe viata, limitarea posibilitatilor, lanturi la maini si picioare? Doar pentru ca asa vrea ea?

Andrea

Cu sau fara?

In urma cu o saptamana, stand de vorba cu un bun prieten pe care il stiam insurat, dar separat de sotia sa de ani buni, am observat ca dupa ani buni in care il vazusem fara verigheta pe inelarul stang, micul inel aparuse ca prin minune. L-am intrebat curios cum de se intamplase miracolul. Se impacase cu sotia? Hotarasera sa-si mai dea o sansa? La drept vorbind, sunt de principiu ca ciorba incalzita e mai buna decat nimic, dar mai proasta decat orice altceva.

---