Tatal meu mi-a distrus viata

M-am inscris la Facultatea de Drept, asa cum isi dorise tatal meu, el fiind avocat. Am intrat fara probleme, nici nu ma gandisem vreodata ca nu as reusi, asa cum nici tatal meu nu se gandise la asta. Nu l-am dezamagit. In primul an m-am descurcat onorabil. Apoi am inceput sa ma resimt. Studiam mai mult fortat, aproape nimic nu ma mai multumea, simteam ca nu fac nimic pentru mine si fac totul pentru parinti.

Am inceput sa ma comport urat si cu prietenii, am incercat sa le conduc vietile, daca o foarte buna prietena de-a mea se intalnea cu un barbat care nu era pe placul meu o taxam agresiv si dispretuitor, aratandu-i ca daca se intalneste cu barbati de nimic inseamna ca ea este un nimic.

Apoi am vrut sa dovedesc ca eu chiar sunt mai buna decat ei toti si ca pot sa ma descurc si prin forte proprii si m-am angajat. Eram deja in anul trei. Am aplicat pentru un post de assistent-manager si am fost acceptata. Eram prezentabila, isteata, sociabila, exact ce cautau. Directorul firmei este un barbat foarte atragator si foarte casatorit.

Asta insa nu m-a oprit sa incep o relatie cu el, o relatie care constientizam ca nu va duce foarte departe dar speram eu ca imi va aduce unele beneficii. Nici nu imi doream sa divorteze si sa ramana numai al meu, eram multumita si chira satisfacuta ca reusisem fara eforturi sa il cuceresc. Imi placea ca ma rasfata, nu mai trebuia sa ii cer tatalui meu bani ca sa ies in oras sau sa imi cumpar haine, acum cu siguranta imi permiteam haine mult mai scumpe si nu ma mai uitam la pret atunci cand chiar imi placea ceva.

Trebuia numai sa cer, mai ales ca lui ii placea sa ma vada aranjata. Imi platea si abonamentul la salon si am petrecut si o saptamana minunata in Bulgaria, el fiind plecat evident in interes de serviciu, asa cum de multe ori pleca. Am aflat apoi ca pleca intr-adevar de multe ori in astfel de calatorii, dar cu diferite femei.

Desi nu aveam niciun drept, m-am simti tradata, jignita, neindreptatita. Am avut o perioada foarte proasta, de depresie, moment in care am hotarat sa merg la cateva sedinte de terapie. Platite, in mod ironic, tot de el. Totusi am constientizat ceva ce nu as fi reusit de una singura: in mod inconstient preluasem mesajul transmis de tatal meu in momentul in care, pentru prima data, m-a negat.

---