Tatal meu mi-a distrus viata

Am vrut sa devin o femeie de moravuri usoare, exact asa cum crezuse el ca as fi devenit daca m-as fi inscris la Teatru. Cand ma comportam atat de urat cu prietena mea, o judecam de fapt dupa standardele tatalui meu, care considera ca niciun barbat nu este suficient de bun pentru mine, sau ca trebuie neaparat sa fie un barbat realizat, asa cum era cel pe care il alesesem eu. Inconstient am vrut sa ma razbun pe tatal meu, dar m-am razbunat de fapt pe mine, pe lasitatea mea.

Daca atunci cand am avut ocazia inceputului mi-as fi sustinut visul, probabil ca nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat. Parintii mei ar fi acceptat intr-un final, doar sunt singurul lor copil, dar din moment ce eu am cedat fara ca macar sa imi exprim cu tarie dorinta, ei au crezut ca am inteles si eu ca este mai bine asa, cand de fapt eu intelesesem numai ca ei isi doresc ceva, eu altceva, si am mers pe calea lor, facandu-i pe ei responsabili de esecul meu. Am inteles ca numai atunci cand sunt multumita eu insami de ceea ce fac, pot sa ii multumesc si pe altii. Atata timp cat eu traiesc intr-un conflict cu propria persoana, pot numai sa dezamagesc.

Adevarul este ca tatal meu ma facuse sa ma tem ca nu as fi reusit pe calea mea si mi s-a parut mai usor sa merg intr-o directie in care stiam ca am sprijinul lor total. Am fost incredibil de lasa, nu m-as fi crezut capabila de o asemenea lasitate, mai ales ca toti cei care ma cunoc ma considera o persoana foarte puternica. Se pare ca uneori puterea nu este la cei care o afiseaza ci la cei care pot sa nu o afiseze ostentativ atunci cand chiar o detin.

Poate ca nu am reusit foarte bine sa ma explic, nici nu am deslusit inca ce am de facut in continuare, dar impreuna cu terapeutul meu am hotarat sa le scriu parintilor mei tot ceea ce simt nevoia sa le spun. Asta pentru ca nu cred ca voi putea vreodata sa le spun direct. Pana la urma nu este rusinos sa ma bazez pe oamenii care m-au nascut si ma iubesc si cu atat mai mult nu este rusinos sa fiu sincera cu ei. Consider ca merita macar atat si sunt convinsa ca ma vor ierta, probabil ca lor le va fi poate chiar mai usor decat imi va fi mie sa ma iert.


Elina

---