Barbatul care (nu) ma iubeste

De atunci insa am stiut ca omul trebuie pregatit sa traiasca singur. Am uitat de tigari, alcoolul nu mi-a mai fost prieten, am reluat liceul si mai apoi am terminat facultatea. Am avut curajul sa mai incerc relatii si am reusit sa intalnesc un barbat de care m-am indragostit, insa de aceasta data simteam un alt fel de dragoste, construita nu numai din dorinta fizica, ci si din respect, apreciere si responsabilitate. Acum stiam ce vreau de la viata, stiam ce barbat vreau, ce permit si ce nu. Dependenta de o relatie nu mai e pentru mine, am devenit o femeie independeta social si financiar, cu simtul raspunderii asupra vietii mele. Daca o relatie nu este ce vreau, pot trai si singura, nu ma leg la cap fara sa ma doara.

Totusi sunt norocoasa, acum traiesc o relatie de dragoste plina de momente frumoase, de dorinta, de grija, de respcet, apreciere si totodata libertate. Ma simt mai implinita ca oricand si ma bucur ca am aflat atat de devreme cat de important este sa te descoperi si sa ai curajul sa fii tu! N-am trait niciodata mai fericita si nu am primit atat de multa dragoste. Am inteles totusi ceva: ca in orice fapta a unui om se ascunde un gram de egoism: omul tinde sa faca ceea ce il atrage, ce il face sa se simta bine, altfel se indeparteaza. Cu toate acestea, nu stiu de ce noi femeile acceptam uneori sa fim victimele unor iubiri “fantoma”, nu stiu de ce credem ca lumea e in el, ci nu in “noi”, de ce le acceptam marsaviile si punem pe umerii nostri toate responsabilitatile unei relatii. Trebuie sa avem curajul sa spunem un “NU” atunci cand trebuie si sa avem incredere in noi insene!

Mara

---