Doi barbati si o poveste de viata

Au trecut anii, vreo doi la numar, si a venit si timpul cand orice relatie de acest gen fie se termina, fie e scoasa la lumina .... cum partea cu scosul la lumina nici nu intra in discutie, am incercat sa o rup...... am rupt-o de un milion de ori, dar de fiecare data a reusit sa ma aduca inapoi... era ca un magnet pentru mine. Imi repetam mereu ca aceasta nu este iubire, ci obsesie, ca o astfel de relatie imi face rau, voi fi amanta lui si nimic mai mult. Neputand vorbi despre aceasta relatie cu nimeni, am ajuns sa ma indepartez de toate prietenele mele. Preferam sa stau singura decat sa mint mereu in legatura cu iubitul meu, care devenise la un moment dat omul invizibil… se stie ca exista, dar nu-l vede nimeni niciodata.
Dupa atatea incercari, in care nu am reusit decat sa-mi pierd cateva nopti plangand de dorul lui, mi-am dat seama ca mi-e mult mai rau fara el, decat cu el, asa ca a venit si vremea resemnarii .... vreme in care am realizat ca nu pot fara el, ca imi ajung si putinele clipe pe care le petrecem in intimitate, decat sa nu le traiesc deloc.

A mai trecut un an mai linistit si mai potolit decat ceilalti doi, un an la sfarsitul caruia l-am intalnit pe EL, pe celalalt EL din viata mea... Ne-am cunoscut la o nunta, am nimerit la aceeasi masa, scaune alaturate si pot sa spun ca am petrecut o seara minunata alaturi de el. Am ras, am dansat si la sfarsitul petrecerii am schimbat numerele de telefon si adresele de mail.

Din aceea seara a inceput "curtea" lui. Imi scria in fiecare seara cate un mail... la inceput ganduri aiurea, mai apoi adevarate epistole de dragoste. Am refuzat o buna perioada sa-i dau sperante, stiind ca nu pot renunta la celalat si stiind ca nu ar fi fost corect sa incep o relatie cu o minciuna..... Dar cu timpul, insistenta lui a dat roade si am inceput sa ma indragostesc. Dragoste mocnita, incomparabila cu pasiunea pe care mi-a starnit-o celalalt. Si uite asa am ajuns sa impart doi barbati, doua vieti......Doar unul stia de celalat, a acceptat situatia, stiind ca asta se va intampla la un moment dat... eu voi intalni pe altcineva... credea ca in acel moment am sa renunt la el, dar nu am putut. Doi barbati atat de diferiti si asemanatori in acelasi timp… aveam ganduri nastrusnice: daca s-ar fi cunoscut ar fi fost prieteni foarte buni. Doi barbati: unul atat de tandru, familist, vesel, cu o cariera si o pozitie sociala solida... si celalalt pasional, fermecator, matur si seducator. De ce amandoi si nu doar unul? Si daca as putea alege pe care l-as dori alaturi?

---