Iubitule, munca mea inseamna …videochat!

Am inceput sa lucrez. Trebuia sa intru in contact cu barbati din America si tarile civilizate din Occident, iar romanii nu aveau acces la site-ul pe care lucram eu, asa ca erau zero sanse sa fiu recunoscuta. De multe ori, barbatii vroiau doar sa stam de vorba, pentru ca, asa cum ma stii si tu, acum, eram in sinea mea o fire dezghetata si inteligenta, si puteam sa port discutii pe orice tema. Multi ma intrebau de unde sunt, dar ii minteam si spuneam alte tari, Estonia, Bulgaria, Moldova; in fine… Am trecut si prin moment groaznice, murdare, in care, dupa ce inchideam camera de videochat plangeam ore in sir si imi venea sa renunt, sa ma intorc in satul parintilor, mai bine era sa plec decat sa raman in mediul acela… Dar celelalte fete erau mereu alaturi de mine, si ele fiind, majoritatea, studente, si ne incurajam reciproc, de fiecare data cand munca devenea prea grea, prea greu de suportat… Unele dintre ele beau alcool inainte de a intra in “sedinte”, pentru a se intari, dar eu nu vroiam sa capat astfel un viciu, asa ca am decis sa fac totul singura, lucida. Nu-ti imagina, te rog, ca in tot acest timp am trait o drama, o suferinta continua, pentru ca existau si momente placute, in care cunosteam oameni intelegatori, barbati familisti, cu copii si sotii acasa, care intrau pe videochat de la internet cafe in pauza de masa si care cautau doar pe cineva cu care sa discute, alaturi de care sa ia decizii, sa se descarce. E un domn din Belgia pe care l-am cunoscut acum un an si jumatate si inca mai vorbim, in fiecare saptamana aproape intra si sta o ora de vorba cu mine… spune ca il linistesc, ca ii place ca nu il judec… si da, lucrez in continuare la videochat, lucru la care as renunta din prima clipa in care mi-ai spune ca ma accepti exact asa cum sunt.

Prima zi in care am primit in mana 500 de dolari a fost o zi pe care nu-mi imaginam ca o voi trai vreodata, in toata viata mea. Din ei, am trimis o suta parintilor, care ma laudau in tot satul si erau tare mandri de fata lor desteapta… ma simteam vinovata, pe de o parte, dar pe de alta parte eram fericita ca ii pot ajuta, fara sa ii dezamagesc, fara sa ma prostituez, fara sa ii fac de rusine. M-au vazut dezbracata pe videochat doar barbati pe care nu ii voi intalni niciodata in viata reala, m-am supus dorintelor unor barbati straini, care nu m-au atins niciodata si totusi ma plateau pentru ceea ce vedeau, am facut lucruri pe care orice femeie normala si pe care si eu le consider degradante, si pe care imi este atat de greu sa le uit sau sa le trec cu vederea, de aceea si am nevoie de aceasta confesiune, pentru ca vreau sa stiu ca ma iubesti pentru ceea ce sunt, in adancul meu, cu toate, si bune si rele…

---