Intamplator, intr-una din serile trecute, mi-am imaginat un joc...destul de simplu, un lucru pe care l-am recomandat atator persoane, incat am simtit nevoia sa-l incerc...de ce acum? De ce tocmai acum cand se pare ca iubitul imi e in sfarsit alaturi, prins in colivia pasiunii? Poate pentu ca simt cum aparentele inseala...

Granini sarbatoreste 50 de ani cu sute de povesti de iubire
Mi-am imaginat o balanta si am inceput sa cantaresc plusurile si minusurile din povestea noastra; am inceput cu minusurile, cu negativele dintre care unele, chiar daca sunt mult prea indepartate ca pozitionare in timp n-au incetat sa ma raneasca; am pus pe un biletel indoielile care obisnuiau sa-mi otraveasca noptile; pe un altul, umilinta de a ma sti inselata; pe un altul umilinta si injosirea la care ma supunea el si la care totodata ma supuneam eu, acceptand. Curand, bratul balantei cu biletele cu rol de bile negre s-a aplecat peste masura. Mi-am spus “e timpul sa te ajut sa te redresezi, dragul meu”. Hotarata, iau un nou biletel pe care urma sa pun in valoare un lucru bun din relatia noastra, un moment de fericire, o nebunie, o intimitate dulce. M-am blocat nestiind ce sa scriu...in mod ciudat, nu-mi alergau alternativele prin minte, asa cum ma asteptasem; era cumplit...nu exista nici un moment pe care sa mi-l pot aminti cu placere, care sa-mi produca emotie, care sa ma convinga ca lacrimile curse de-a lungul timpului nu s-au uscat degeaba? Se pare ca nu; nu neg ca imi aminteam lucruri care au fost frumoase la vremea lor, care, de altfel, pareau atat de indepartate incat imi creau impresia ca nu le traisem eu, insa nimic care sa-mi aduca zambetul de visare sau tresarirea sau licarul privirii...Probabil ca a disparut iubirea...unde? S-a evaporat in timp si spatiu, fiarta la sute de grade de comportamentul, reactiile si gesturile lui.

Imi trec prin fata ochilor anii, nu putini, petrecuti alaturi de cel pe care obisnuiam sa-l numesc “iubirea vietii mele”, cel care gandeam ca merita orice sacrificiu, orice compromis....la inceput eram doar o copila putin pierduta in spatiu si putin prea dornica de aventura din cauza dominatiei tiranice de care avusesem parte in copilarie si prima parte a adolescentei; il iubeam, in felul meu ratacitor, aiurit, insa nu suficient ca sa ma poata impiedica sa-mi petrec si alte seri in oras in alte companii; nu-l inselasem insa niciodata; ma obseda atunci ideea de nou, de a cunoaste cat mai multe persoane, fara ca nici una sa se ridice la inaltimea calitatilor pe care el, alesul, le avea in ochii mei.

4 Lucruri care iti deschid calea spre o viata magica
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: