Greseli si iertari

Nu a durat mult, el se implicase enorm si ma iubea total, absolut, nebuneste; nu a rezistat insa presiunii de a se sti comparat si ne-am despartit. Ma simteam prost fata de el, dar excludeam total ideea de a mi se ingradi libertatea pe care cu greu si nu de mult o obtinusem. Cand mi-a cerut sa ne mai dam o sansa, mintea mea de fecioara analitica si rationala a stiut ca n-o sa poata trece peste ceea ce el numea “deceptie”, fara nici un repros. Mi-a jurat pe toate astrele ca n-o sa-mi reproseze niciodata nimic, invocand motivul imensei iubiri pe care o simte pentru mine. Am acceptat; il iubeam si eu, chiar daca nu cu aceeasi forta. Mi-am limitat iesirile si in majoritatea lor ma insotea, dar treptat a reusit sa ma faca sa renunt la ele si totodata sa ma indeparteze de toata lumea mea. Ma gandeam ca nu e chiar atat de rau, ne iubim mult, ne simtim bine impreuna si probabil ca dragostea si legatura dintre noi nu se va consuma in totalitate niciodata. Dar, curand, au aparut, asa cum prevazusem, reprosurile; din ce in ce mai grele, mai dureroase, mai pline de ranchiuna, asociate cu jigniri la tot pasul, in fata tuturor prietenilor si uneori si cu spectatori necunoscuti, sau de-abia cunoscuti. Imi zugravea un portret oribil, de femeie lipsita de inima, care l-a inselat sub ochii lui, fara sa-i pese de inaltele simtaminte pe care el le nutrea; nu mi-a folosit la nimic sa-i explic ca nu-l obligase nimeni sub vreo amenintare sa ma ierte, sa ma iubeasca in continuare.

A urmat o perioada destul de lunga in care nu ma pot caracteriza decat printr-un cuvant: masochista. Ma doare propria catalogare, dar e cea mai apropiata de adevar; consider ca am trecut printr-o perioada de-abia desprinsa din adolescenta in care am simtit nevoia unui stapan; si l-am avut. Nu stiu daca intentia lui a fost sa ma aduca la dependenta fata de el, izolandu-ma de vechii prieteni si cunostinte, sau destinul si-a jucat rolul in aceasta scena.

Ultima perioada a adus in sufletul meu o multime de banuieli, o racire nejustificata din partea lui, minciuni pe care le-am descoperit intamplator, nepasare, ignorare si durere. In prostia mea, inca mai credeam si speram intr-o schimbare, cerseam atentie si tandrete, insa el isi dorea din ce in ce mai mult eliberarea; spunea ca se simte incatusat, ca il sufoc, simtea din ce in ce mai des nevoia de aer, de libertate. Satula, am reusit cu greu sa pun punct.

---