Greseli si iertari

Atunci am aflat ca ma inselase...pe mine, iubita lui, singura lui iubita, exceptand aventurile vulgare si trecatoare. Pe mine, “fiinta cea mai iubita”, dupa ce luptase, dupa ce ma castigase cu greu, dupa ce ma avusese in intregime, alesese sa ma insele. Nu-mi doream sa mai aud vreodata de el, cu atat mai mult cu cat “obiectul” “adulterului” era o persoana cunoscuta mie, josnica din toate punctele de vedere, putin prostuta, putin uratica si mult prea murdarita si mozolita de intreg cartierul. Asocierea lor nu putea sa-mi provoace decat repulsie, sila. Ma ingrozea gandul ca se intamplase cu ceva timp in urma si ca de atunci mai avusese ocazia sa ma atinga, sa ma sarute, sa se apropie de mine.

Mi-a cerut sa ne impacam, dupa cateva zile in care, spune el, descoperise cat de mult ma iubeste si cata nevoie are de mine; sustine ca nu s-a intamplat nimic intre el si persoana mai sus mentionata, (lucru pe care il sustine si ea, de altfel) ca fusese o ratacire de moment si isi revenise la timp.

Nu m-am obosit sa-l cred, la fel cum nu cred ca toate banuileile mele au fost lipsite de sens, asa cum incearca el sa ma convinga; jura ca nu m-a inselat niciodata si pune neglijenta si indiferenta pe seama oboselii si a stresului; am acceptat impacarea de amorul artei, pe considerentul ca ma iertase si el odata si ca poate orice om are nevoie de a doua sansa, are dreptul sa-si indrepte greselile.

Nu cred ca au trecut mai mult de doua luni de atunci; e adevarat ca s-a schimbat mult, ca se apropie de barbatul de care m-am indragostit eu; credeam, in prostia mea, ca acum savuram adevarata fericire.

Dar acum, dupa testul cu balanta, constat ca iubirea mai exista doar in imaginatia mea romantica, ca fericirea e cat se poate de ireala si ca ceea ce e intre noi acum e mai mult o relatie conventionala.

Mi-am dat seama ca ma port cu el frumos si dragastos din obisnuinta, fara sa mai simt ceea ce simteam altadata, cand aceste gesturi veneau de la sine. Constat si ca gesturile lui romantice, dupa care tanjeam alta data, de fapt nu-mi mai provoaca nici un sentiment, nu ma mai multumesc.

Nu stiu in care alegere am gresit; probabil ca in amandoua cazurile. A crezut prea mult intr-o maxima celebra : "E mult preferabil regretul asupra unui lucru facut si facut prost, decat gustul amar al regretului ca n-am lasat acel lucru sa se intample".

Aymee

---