Setari Cookie-uri

Secretul viselor implinite

De multe ori, secretul viselor implinite se ascunde sub o multime de incercari dificile ale vietii, refuzuri si gustul amar al infrangerii. Insa, daca reusesti sa crezi si sa lupti in continuare pentru visele tale, vei reveni pe calea cea buna, asa cum ne scrie Alexandra Ivan.

La sfarsitul piesei, dupa cateva soapte (ale lui) si priviri stangace (ale mele), m-a sarutat. Secunda in care buzele ni s-au intalnit a fost… ONE IN A LIFETIME. Am stiut ca n-am sa uit niciodata sarutul acela, nici felul in care mi-a spus “vino cu mine, stau in Militari”. De parca ar fi stiut cat de complicata era viata mea! De parca mi-ar fi simtit in ochi si-n atingeri dorinta de-a fugi, de-a iubi, de-a reconstrui, de-a trai la inaltimea idealurilor mele.

I-am spus doar “lasa-mi numarul tau si te sun maine”. A plecat exact cand amicii prietenului meu hotarasera sa-l bata. Nu l-au mai prins din urma… si eram sigura ca a doua zi voi fi in siguranta in bratele lui. In seara urmatoare mi s-a furat telefonul.

La doi ani dupa noaptea magica din Club A, l-am vazut de departe intr-un troleu. Acelasi chip, acelasi zambet. Si numele ce-mi rasuna in minte: Alec. Ingerul meu de-o clipa. Am alergat cat am putut de tare, dar troleul s-a pierdut in zare. Apoi am crezut c-o sa uit.
Au urmat rataciri… ale mele, ale lui… am invatat sa iubim pe cine nu trebuie, sa ne lingem ranile, sa ne alungam tacerile cu muzica, sa ne inchidem in noi… sa mergem mai departe.

Dar amintirea aceea dormeam in mine, cumva, imi bantuia prin versuri, revenea uneori in vise si povesti, atat de vie incat imi venea sa tip. Sa sar in gol fara aripi, doar de dragul de-a retrai clipa aceea. L-am cautat pe strazile din Militari, cu search-uri disperate pe Google, dar nu stiam nimic mai mult decat prenumele si gustul buzelor lui.

Ianuarie 2008:
Am crescut intr-un an cat altii in zece. Am fost ranita, calcata in picioare, visele mi s-au sfaramat in palme. M-am inchis si mai mult, de data asta in spatele unui zambet stralucitor, invatand sa ranesc si sa smulg lacrimi la randul meu.

Dincolo de toate, insa, faceam in sfarsit muzica. Lucram la piesa Beautiful Life, ce urma sa fie promovata ca prim single si aveam planuri mari. Intr-o zi, stateam pe un site de networking social, pierdeam vremea sarind de la un profil la altul, citind insemnari de-ale prietenilor mei.

Iubitul unei bune prietene avusese blog acolo la un moment dat, asa ca am dat un click si… in lista lui de prieteni l-am vazut pe Alec! Tacere. Extaz. Fluturi in stomac. Nu-mi venea sa cred ca e real! Barbatul la care visasem atat avea poze cu o chitara.
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
3 Februarie 2009
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.