Sunt prea tanara ca sa ma marit!

Povestea mea de dragoste cu Tavi incepe intr-un mod clasic: ne-am cunoscut in primul an de facultate, ne-am apropiat ca si colegi, apoi am inceput, usor, usor sa iesim impreuna si in afara orelor, pana cand ne-am indragostit pana peste urechi unul de celalalt. El a fost dintotdeauna genul de barbat care atrage atentia asupra lui si care are puterea de a influenta persoanele de sex feminin din preajma lui. Pe de alta parte, eu am fost aproape opusul lui, pentru ca nu am fost niciodata nici foarte sociabila, si nici nu am avut un succes nebun la barbati, singura “cucerire” pe care am facut-o fiind un tip din liceu, care m-a parasit la doua saptamani dupa ce mi-am pierdut virginitatea cu el.

Dupa acea prima “cucerire”, mi-am jurat ca nu ma voi mai indragosti de cineva. Credeam ca toti barbatii sunt niste nemernici, iar povestirile de viata ale prietenelor mele imi confirmau, aproape in fiecare zi, acest lucru. Auzeam numai de tipi care mint, inseala, promit diferite lucruri si, pana la urma, de toate relatiile de dragoste se alegea praful.

Schimbarea in sufletul meu s-a petrecut dupa ce m-am apropiat de Tavi. In primul rand, ma simteam extrem de flatata din cauza ca el, un tip de 18 ani atat de vanat de alte femei, atat de frumos si inteligent, imi acorda mie atentie. In al doilea rand, se purta cu mine extraordinar – a fost dintotdeauna un adevarat gentleman! M-a cucerit fiecare cuvant pe care mi l-a spus, fiecare privire pe care si-a indreptat-o asupra mea, fiecare zambet ce-mi tulbura gandurile… Nu stiu daca sunt neaparat o romantica, dar acesta este efectul pe care il are el asupra mea. Pur si simplu, parca nu mai exista niciun lucru rau in jurul meu, ci doar dragoste si fericire!
Problema mea este, de fapt, o intrebare pe care mi-o adresez mie insami si totusi nu reusesc sa-i gasesc raspunsul, de aceea am hotarat sa cer ajutorul vostru.

Anul acesta, si eu si el implinim 24 de ani. Varsta la care, zic eu, suntem inca foarte tineri, dorim sa experimentam, sa traim viata cat mai frumos, sa facem cat mai putine greseli pe care apoi sa le regretam. Avem deja o relatie de aproape 6 ani, iar, atat el, cat si persoanele din jurul nostru, au inceput sa ma intrebe, mai mult sau mai putin subtil, cand am de gand sa ma marit. Tavi nu m-a cerut propriu-zis in casatorie, insa simt ca pune ceva la cale. Acum doua zile, m-a rugat sa-i imprumut un inel al meu, dar sa nu-l intreb de ce. Atunci s-a aprins beculetul in mintea mea si m-am intrebat: Ce raspuns ii dau daca ma cere in casatorie?

---