Setari Cookie-uri

Parintii ne-au despartit

Chiar si acum il mai iubesc pe Fabian, cu toate ca sunt casatorita de doi ani de zile cu altcineva, un barbat bun, iubitor si, mai ales, pe gustul parintilor mei. Insa ca Fabi nu a fost si nu va mai fi nimeni

Usor, usor, intre mine si el au inceput sa apara diferite divergente. El a inceput cu reprosurile, intrebandu-ma de ce nu-mi iau viata in piept si de ce nu-mi confrunt parintii cu dorintele mele reale. Acum, stiu ca avea dreptate si ca ar fi trebuit sa-mi ascult propria ratiune… sau propriul suflet, dar atunci ma inspaimanta numai gandul ca m-as putea certa cu parintii mei, de care depindeam, mai ales financiar. Incepusem sa ne certam de fiecare data cand ne intalneam, dar acum, cand ma gandesc, imi dau seama ca noi eram perfecti unul pentru celalalt, pentru ca toate certurile erau cauzate doar de factori externi, de parintii mei si conditiile absurde impuse de ei. Daca as fi fost mai puternica, acum as fi fost mai fericita si nu m-as fi simtit atat de vinovata fata de sotul meu, care nu are nicio vina…

Vazand cum planul ei de a ma indeparta de Fabi reuseste pe zi ce trece, mama a inceput sa-si aprofundeze planul de despartire. A inceput sa-mi repete, zilnic, fara sa exagerez, cum ca eu sunt o fata “atat de desteapta si frumoasa”, incat ar fi fost pacat sa raman cu un baiat care nu ma pretuieste. Imi spunea ca Fabi provine dintr-o familie dezbinata, iar, daca as ramane cu el, voi vedea cum el a mostenit tot felul de defecte incorijibile de la tatal lui. Imi povestea de prietena ei cea mai buna, care in timpul liceului avea un iubit “numai lapte si miere”, singurul lui defect fiind faptul ca avea un tata extrem de violent, pe care l-a mostenit… insa proaspata lui sotie n-a aflat acest lucru decat prea tarziu, dupa casatorie. Imi spunea ca stie ca viata in ziua de azi este mai usoara, ca lumea divorteaza si de doua ori pe an, insa eu chiar imi doream sa fiu una dintre acele femei? Nu imi doream sa fiu fericita alaturi de un sot bun, din prima incercare? Toate intrebarile si cuvintele ei rasunau foarte puternic in mintea mea si, cu cateva zile inainte de a termina clasa a 12-a, m-am despartit de Fabi. Incepusem sa-mi doresc si eu, la fel ca mama, sa cunosc un barbat manierat, imbracat la costum si cravata, care sa ma trateze ca pe o printesa si sa asigure un viitor plin de succes viitoarei noastre familii.
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
22 Aprilie 2009
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.