Parintii ne-au despartit

Probabil ca orice femeie ce a iubit vreodata cu adevarat intelege cat de mult regret se ascunde in spatele cuvintelor pe care le scriu acum. Iubirea nu tine cont nici de clasa sociala, nici de bani si nici macar de trecut. Iubirea este data, creata si recreata pe parcurs, de doi oameni inteligenti, ce se adora reciproc. Ar fi trebuit sa stiu ca un barbat “cu cravata” nu avea cum sa ma iubeasca asa, atat de arzator, de puternic si de real ca Fabi. Si nu, eu nu sunt dintre cele ce cred ca prima iubire nu se uita niciodata. Din contra, prima iubire poate sa fie un esec total, insa, pentru mine, el nu a fost doar prima iubire, ci singura. M-a convins de acest lucru chiar sotul meu…

Pe Marian l-am cunoscut prin niste prieteni de familie, colegi de breasla cu tata. El terminase deja Dreptul si se vedea de la o posta ca il asteapta un viitor stralucit. Pana si vocea lui era puternica si, intr-adevar, cand intra intr-o camera, atragea ca un magnet toate privirile si impunea instantaneu respect. As minti daca as spune ca nu m-a atras. Ba chiar am fost indragostita de el. Un timp… M-a cerut in casatorie frumos, ca la carte, cu vizite la parinti si tot tacamul, cu inel scump, din aur alb, cu flori oferite zilnic, pe toata perioada logodnei, bune maniere si o capacitate de a socializa cu oricine iesita din comun. Cumva, era aproape opusul lui Fabi. Singurul lucru care imi aduce aminte de el sunt ochii sotului meu… ceva din privirea lui imi aduce aminte de iubirea mea, insa nu pot sa-l iubesc.

Au trecut doi ani, in care, de fiecare data cand am inchis ochii, l-am vazut pe Fabi, de fiecare data cand m-a sarutat, mi-am adus aminte de buzele lui Fabi… Acum cateva zile, m-am reintalnit, absolut intamplator, cu EL. A intrat, cu un an mai tarziu fata de mine, la Arhitectura. Este talentat, frumos si la fel de luminos ca in adolescenta. Cat am stat de vorba cu Fabi, mi-am dat seama ca cei trei ani nu au trecut peste el, ca a ramas la fel de visator si de incredibil ca atunci cand eram doar doi copii. Eu insa am imbatranit, spiritual mai ales, si sufar fara sa gasesc o cale de iesire din situatia mea, care sa nu raneasca pe nimeni. Nu am putut sa stau langa el mai mult de cinci minute, pentru ca tot ce-mi inchipuiam era ca-l sarut si ii spun “Doamne, iubitule, ce dor mi-a fost de tine!”. Mi-a lasat numarul de telefon si mi-a spus sa-l sun de fiecare data cand ma simt singura. Nu numai ca ma simt singura, dar ma simt nefericita. Stiu, privirea lui mi-a spus-o in fiecare secunda cat am stat unul langa celalalt, ca si el ma iubeste in continuare. Dilema mea, in acest moment, este daca sa-l sun sau nu...

Ela

---