Mi-am pierdut sufletul pereche

Asa am aflat ca provine dintr-o familie instarita si ca n-are de ce sa-si faca vreo grija cu privire la viitorul lui. Putea sa-si urmeze pasiunile nestingherit, pentru ca ai lui il sustin chiar si acum, ceea ce m-a facut sa inteleg si mai bine detasarea lui fata de lucrurile materiale. Mi-a marturisit insa ca ar fi ales calea aceasta si daca nu erau ai lui, pentru ca el nu e dispus sa faca compromisuri de niciun fel. Imi placea cat era de hotarat si puternic, in toata naivitatea si lipsa lui completa de materialism.

Alaturi de D. am trait cel mai frumos an al vietii mele. Mergeam la facultate, apoi ne intorceam acasa, unde ne astepta o oaza de fericire si placere. El dadea uneori mici petreceri, cu prieteni apropiati si multa voie buna, faceam excursii neplanuite, pe oriunde ne traznea, traiam totul intens si absolut spontan. As minti daca as spune ca nu ma gandeam la viitor, pentru ca speram, in adancul sufletului meu, ca fericirea aceea va tine toata viata.

Insa intr-o zi D. a venit acasa si m-a anuntat ca peste doua luni se muta in Londra, unde isi va inchiria un studio si isi va continua studiile de masterat. Mi-a spus ca spera ca voi sti sa am grija de mine si ca voi reusi sa fiu fericita. Fara nicio alta explicatie, fara nicio incercare de a-si cere scuze, fara a intentiona, macar, sa ma intrebe daca sunt dispusa sa vin cu el. Pur si simplu, totul s-a terminat.

El a plecat – au trecut aproape trei ani de cand a plecat, eu am ramas aici, am terminat facultatea, m-am angajat si la inceputul acestui an m-am casatorit cu un barbat minunat, stabil emotional si realizat, ce nu are insa cheia sufletului meu. Mi-as dori ca sotul meu sa ma inteleaga si sa imi vorbeasca cum o facea D., plin de pasiune si sinceritate absoluta, fara precautii, fara niciun fel de tabu-uri, mi-as dori ca sotul meu sa incerce macar sa ma cunoasca asa cum sunt eu cu adevarat, in afara rolului meu cotidian de femeie de cariera si sotie dragastoasa, mi-as dori ca barbatul cu care imi impart acum patul sa fie sufletul meu pereche. Sufletul meu pereche, chiar daca mi-a facut rau, a stiut dintotdeauna sa-mi vorbeasca pe limba mea si sa depaseasca limitele unei relatii obisnuite si formale, insa l-am pierdut…

Corina

---