Proprietar, inchiriez doua garsoniere unui cuplu serios

Atata vreme cat societatea se bazeaza inca pe familii (sau, ma rog, pe un surogat rezonabil), nu ma pot impaca defel cu gratia bizara a iubirilor cu domicilii separate. Daca un barbat imi daruieste mai degraba o insula decat o cheie, pricep ca a li­mitat nebunia, a tras geamandura mai aproape de tarm. Si chiar daca guest-star suna mai bine, as prefera un rol permanent.

Part-time love

Joburile si iubirile cu jumatate de norma tind sa domine piata. Pana mai ieri, barbatii incercau sa ne convinga ca un somoltoc de hartii de la starea civila nu amelioreaza o iubire. Se cramponau de legile serbede ale fizicii spre a demonstra, corect si las, ca un simtamant se simte, nu se scrie. Ca de ce sa risti un divort bubonic, daca poti s-o lalai intr-un statut incert si fara obligatii?

Abia ne obisnuiram cu onoarea de concubine, cand o alta pandemie incepu atacul: iubirea cracanata pe doua imobile. Dorinta cu doua randuri de facturi. Iubirea ciclopica, unde fiecare ochi vrea capatana lui separata, spre a nu mai fi obligat prin lege sa se uite in aceeasi directie cu celalalt.

Responsabilitatea part-time e asa de populara, mai nou, incat a devenit o izbanda sa ajungi colega de apartament a omului care minte ca... ma rog, care spune ca te iubeste. Inainte, daca unul te primea la el in casa si nu te lua de nevasta, aceasta insulta era transata sub jet de lacrimi si improscari de barfe.

Azi, pasul asta e un triumf artezian al dragostei voastre. Cand iti propune (sau macar accepta) sa te muti la el, tu topai ca-n fata vitrinei cu papusi. Astepti cutia de catifea, pentru ca - sunt sigura - barbatul va inventa curand si inelul de concubinaj, ca sa calmeze toate navarliile si sa scape de gura ta. Iubirile se coc in cuptoarele unde, pana de curand, se preparau strategiile de marketing. Manipularea e arta esentiala a progresului.

Acel personaj din cuplu care va evita sa-i aloce aluilalt prea mult spatiu in tarcul lui va veni cu teorii emotionante despre cat de incitant e sa mergi in vizita si sa traiesti fiorul interactiunii ca-n filme, nu sa te complaci in coabitarea lalaie si sastisita, care rupe dragostea-n bucati. Asa cum aia de la teleshopping te conving sa cumperi o lesa cu microcipuri, iar tu abia dupa ce le dai numarul de MasterCard realizezi ca n-ai catel, tot astfel, incinsa de elocinta egoista a partenerului, iti legeni capul concesiv, pe axa verticala. Accepti, adica macar te prefaci ca ai un cuvant de spus. Daca protestezi, o faci pe riscul disperarii tale.

---