Setari Cookie-uri

Dragoste sau casnicie: Si n-au trait fericiti pana la batraneti

Traim intr-o lume a oamenilor care isi apartin. E o afirmatie foarte frumoasa pe care am citit-o pe undeva, insa nerealista si musteste de romantism. E frumos sa crezi ca exista pe lume o alta persoana care este jumatatea ta, care poate sa te completeze, sa te implineasca. E placut sa stii ca apartii cuiva, ca e cineva care te asteapta si se gandeste la tine atunci cand nu sunteti impreuna. Acestea sunt premisele tuturor povestilor de dragoste. Insa, ca toate povestile si aceasta se termina cu formula generala Si au trait fericiti pana la adanci batraneti in punctul in care cei doi isi spun fericiti da (pentru casatorie sau pentru mutatul impreuna) si inca totul e frumos.

Totul e atat de frumos la inceput. Cei doi se cunosc, isi fac curte, sunt avizi de cunoastere a celuilalt, se invata pe de rost, isi jura iubire vesnica si pentru o vreme toata treaba asta chiar merge foarte bine. Dar se ajunge la suprasaturatie. Mai tineti minte poezia aceea de Lucian Blaga “Eu nu distrug corola de minuni a lumii”? Cam asa e si in dragoste. Cand sti totul, nimic nu mai are farmec. Dupa ce locuiesti de ceva vreme cu celalat magia incepe sa se piarda, iar ceea ce ti-ai dorit , la ce-ai visat atatea nopti petrecute in patul din casa parintilor se dovedeste a fi o iluzie. O naluca ce dispare atunci cand ajungi langa ea si vrei s-o apuci. Si te simti inselat. A naibi Fata Morgana, iti spui.

Tot Gabriel Garcia Marquez mai spunea in aceeasi carte urmatoarele: “Era impotriva oricarei ratiuni stiintifice ca doua persoane care abia se cunosteau, neinrudite, cu caractere diferite, cu educatii diferite si chiar de sex diferit sa fie obligate dintr-o data sa traiasca impreuna, sa doarma in acelasi pat, sa-si uneasca destinele, uneori opuse. […] – Partea proasta intr-o casnicie e ca se sfarseste in fiecare noapte dupa ce faci dragoste si trebuie s-o iei de la capat in fiecare dimineata inainte de micul dejun.” Si cei care au citit-o stiu ca aceasta chiar este o carte de dragsote.

Nu vreau sa neg faptul ca traiul sub acelasi acoperis nu-si are partile sale bune chiar cate o doza de spontaneitate si farmec care te iau prin surprindere si-ti redau o oarecare siguranta a faptului ca poate totusi povestea nu s-a terminat inca. Eu nu neg iubirea sau nevoia unei familii. Incerc doar sa aflu spre ce zari indepartate isi iau zborul fluturii din stomacul tau si mai ales de ce. Ma intreb doar de ce gresesti cand iti imaginezi cum va fi cand veti dormi impreuna, imbratisati, probabil dupa o partida reusita de sex ( a se citi dragoste). Diminetile romantice (“milk and toast and honey”) in care va beti cafeluta impreuna inainte de a merge la serviciu, felul in care va regasiti dupa o zi de munca, obositi dar bucurosi si petreceti o ora rasfirati sau incolaciti (depinde de anotimp) pe canapea sporovaind despre serviciu sau orice altceva, o ora in care nu conteaza nimic altceva. Cum faceti curatenie impreuna cu muzica data la maxim si va opriti pentru un sarut fierbinte atunci cand drumurile vi se intersecteaza prin casa, cum faceti mancare impreuna sau macar in compania celuilalt, cum te saruta pe gat sau te gadila tocmai cand tu ai mainile ocupate si nu poti sa te aperi. Plimbari in miez de noapte in verile fierbinti cand ziua nu poti nici sa respiri.
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
18 August 2009
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.