Generatii la randul experimenteaza iubirea si �jocul de-a agatatul� intr-o maniera proprie. O privire aruncata adolescentilor de pe strada va va convinge ca am dreptate. Ma aud uneori cu groaza spunand ca �pe vremea mea�� sau �cand eram eu de varsta lor�� si imi dau seama ca au trecut doar cativa ani de cand faceam si eu ce fac ei astazi, doar ca intr-un alt fel.
Cu gandul la asta am facut o mica incursiune in istorie incercand sa aflu cum flirtau femeile in urma cu aproximativ 150 de ani. Nu mica mi-a fost mirarea la aflarea ca regula de baza era ca o domnisoara nu flirteaza deoarece “flirtul e vrednic de dispret”. Cel putin asta ne informeaza o carte din 1882 intitulata ‘Comportamentul nostru: manierele, purtarea si felul de a se imbraca ale celei mai rafinate societati’ scrisa de John H. Young. Lucrarea in discutie, un cod al bunelor maniere, stabilea regulile la care trebuia sa adere ‘lumea buna’ a vremii respective.
Daca am fi trait in acea perioada ar fi trebuit sa mai stim si ca unei domnisoare nu i se permite sa trimita mesaje neclare barbatilor. Spre exemplu, daca e interesata de cineva atunci accepta ca acesta sa o curteze descurajandu-i totodata pe ceilalti posibili candidati la mana ei. Si in timp ce face toate acestea o domnisoara bine crescuta trebuie sa retina si o a treia regula de capatai: in fata barbatilor ea trebuie sa para inaccesibila. Cu atatea reguli ce par a se bate cap in cap e de mirare ca tinerele din acea vreme reuseau sa isi gaseasca un sot pe care sa il iubeasca.