Iubire de februarie

Iubire de februarie
Kudika
5 Februarie 2010

Februarie e considerata luna iubirii poate pentru ca o asociem cu sarbatorile iubirii. Fie ca preferam varianta americana, Valentines Day, sau Dragobetele traditional, in februarie ne amintim sa ne aratam aprecierea fata de iubitii si iubitele noastre.

Februarie e considerata luna iubirii poate pentru ca o asociem cu sarbatorile iubirii. Fie ca preferam varianta americana, Valentine’s Day, sau Dragobetele traditional, in februarie ne amintim sa ne aratam aprecierea fata de iubitii si iubitele noastre.

Trecand peste comercializarea exagerata a acestor sarbatori si transformarea lor in motive de arunca o mana de bani pentru ca ‘trebuie’, ele ne dau ocazia sa ne uitam bine atat la cel drag cat si la noi insine. Acum e un moment bun sa ne gandim daca intr-adevar iubim si de ce.

De ceva vreme incoace termenul de iubire a inceput sa fie aruncat in stanga si in dreapta pierzandu-si pentru unii dintre noi adevaratul sens. Spunem “te iubesc” pentru ca e cazul, pentru ca ni s-a spus si simtim nevoie de a raspunde, pentru ca ni se pare ca am iubi sau chiar pentru ca ne iese ceva din asta. Pe de alta parte numim iubire o simpla atractie fizica. Aceasta devine baza relatiilor noastre, relatii ce incep la fel de usor precum se termina. Suferim putin dupa care iesim iar la vanatoare.

‘Iubirea’ moderna e cu doua taisuri. Pe de o parte avem ocazia sa experimentam prin urmare sa aflam. Teoretic fiecare experienta ne maturizeaza; fie ca am iubit sau nu cu adevarat am invatat ceva ce ne va ajuta pe viitor. Vom sti altadata cum sa nu gresim, cum sa alegem cum trebuie, cum sa iubim. Pe de alta parte devenim mai reci si mai sceptici cu fiecare experienta. Poate ca ne-a fost franta inima sau poata ca doar ni s-a calcat in picioare orgoliul insa efectele sunt distructive. Fiecare dezamagire lasa o rana, o urma de indoiala si multe intrebari fara raspuns ce afecteaza felul in care privim iubirea si ii tratam pe cei ce incearca sa se apropie de noi.

Una dintre cele mai remarcabile caracteristici ale culturii noastre e ca preaslaveste iubirea si relatiile (a se intelege casniciile) bazate pe iubire. Tocmai de aceea avem aceasta posibilitate de a cauta iubirea pana in panzele albe. Iubirea pe care o cautam e tocmai acel sentiment descris de poeti si prezentat in opere si piese de teatru, acel sentiment pentru care s-au construit monumente si s-au dus razboaie. Cultura noastra ne confera luxul de a iubi si de a fi iubiti, spun lux pentru ca exista si culturi in care acest sentiment e vazut ca secundar statutului social, casniciei etc. In conditiile acestea cum se face ca multi dintre noi se multumesc cu ceva mai putin decat atat? Cum de ne ingropam in relatii ce nu ne aduc fericirea?

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.




Setari Cookie-uri