Punct si de la capat: un strop din Clipe salvate

Punct si de la capat: un strop din Clipe salvate
Kudika
18 Februarie 2010

Intr-o perioada pe care multi o asociaza cu iubirea, va invitam sa cititi o poveste interesanta scrisa de Catia Maxim. Punct si de la capat este extrasa din volumul de povestiri Clipe salvate, aparut in 2008, volum ce se gaseste in librariile Mihai Eminescu, Libraria 95 Academiei, Mihai Sadoveanu, Papirus

Intr-o perioada pe care multi o asociaza cu iubirea, va invitam sa cititi o poveste interesanta scrisa de Catia Maxim. Punct si de la capat este extrasa din volumul de povestiri Clipe salvate, aparut in 2008, volum ce se gaseste in librariile Mihai Eminescu, Libraria 95 Academiei, Mihai Sadoveanu, Papirus

Cu scriitoarea Catia Maxim am avut o discutie inedita anul trecut – si chiar va invitam sa va aduceti aminte de interviul cu aceasta publicat de Kudika.

Punct si de la capat(din volumul de povestiri Clipe salvate, Editura Nicol, Bucuresti, 2008)

De cate ori are timp, Marcia face o scurta plimbare prin padurea Baneasa. Intr-o lume lipsita de certitudini, padurea ii ofera stabilitate si echilibru. Astazi, mai mult ca oricand, trebuie sa se regaseasca singura printre copacii umbrosi.

Dimineata de primavara se impodobeste cu un soare ce filtreaza fin lumina blanda printre crengile de copaci. A plecat de acasa, fara sa tulbure somnul lui Marcel: cand s-a trezit si l-a vazut, dormind ca un copilas, cu acea satisfactie inconfundabila ce se citeste pe chipul oricarui barbat multumit, implinit dupa o noapte de dragoste, Marcia a a avut imboldul de a-l strange in brate. Era atat de frumos, iar ea simtea ca se cutremura de duiosie. Numai bunul ei simt a impiedicat-o sa nu faca un astfel de gest, astfel ar fi riscat sa-l trezeasca. Drept pentru care s-a ridicat tiptil din pat, straduindu-se sa faca cat mai putin zgomot si s-a indreptat catre baie cu pasi marunti, pierduti in grosimea covoarelor moi si racoroase.

Goala, fara papuci in picioare, parea mai degraba o fetita pusa pe sotii. Sculatul de dimineata, de dragul soarelui, argument menit sa-i necajeasca iubitul, exasperat ca dimineata nu o gaseste langa el si, uneori indura spaima disparitiei ei, face deja parte din bioritmul ei .Marcia doreste rasaritul mdereu ca pe un inceput, menit sa o indemne la actiune. Dupa un timp, el a inteles aceasta ciudatenie a ei, a acceptat-o:

- Ehh, ce sa fac daca te iubesc !

A spus-o ca pe o resemnare, dar ochii lui straluceau de iubire, iar cand ea l-a privit zambind cu toata caldura ei de femeie, el a strans-o in brate, respirandu-i lacom parfumul. De cateva ori, i-a marturisit ca are un parfum care-l ameteste,esenta de opium, amestec tulburator. De unde or stii barbatii sa elibereze atata poezie a vorbelor, cand ei, de cele mai multe ori, ei se declara impotriva vorbelor?

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: