Intr-o perioada pe care multi o asociaza cu iubirea, va invitam sa cititi o poveste interesanta scrisa de Catia Maxim. Punct si de la capat este extrasa din volumul de povestiri Clipe salvate, aparut in 2008, volum ce se gaseste in librariile Mihai Eminescu, Libraria 95 Academiei, Mihai Sadoveanu, Papirus
- Noi chiar ne iubim!
Numai umorul i-a salvat de la momente penibile. Marcia si-a dres imediat glasul, dandu-i o nota de autopersiflare.
- Am trait s-o vad si pe-asta! Nu credeam sa mai apuc!
Marcel i-a strans degetele in palma si intreaga lui caldura a invadat-o: un torent de aer cald si, daca nu ar fi stat pe scaun, cu siguranta ca ar fi ametit. Vorbele ei au scapat, practic necontrolate, iar vocea ei a tradat o emotie pe care pana si el, iubitul ei, nu o mai intalnise la femeia pe care de luni bune o cercetase milimetru cu milimetru, ratacind adesea prin cotloanele ciudate ale mintii ei, in stradanial lui de a o descifra:
- Asta sa fie starea pe care ti-o da fericirea? Adica ce, eu am baut acum sampanie?
Privea uimita ceasca de cafea din fata ei, apoi a continuat:
Numai sampanie ma ameteste in halul asta, pentru ca o beau cu pofta. Acum sunt ametita! Simt asta in picioare! Imi sunt grele!
Privirea lui o invaluia, o ridica de la masa si, inspirat de umorul lui cotidian, a rostit ceva ce i-a facut sa rada cu pofta, inspirat si de aerul ei natang, pierdut, astfel ca a rostit mucalit:
- Daca nu accepti sa megem imediat acasa si sa ne iubim, sa stii ca o sa te violez. Accepta de urgenta! Numai asa te mai poti salva!
Toate amintirile vin peste ea, la fel de vii, de proaspete si fara sa vrea tremura. Traieste o stare pe care nu mai credea posibila. Isi aminteste cum, la un moment dat, se resemnase chiar cu ideea ca , daca asa ceva e posibil numai in basme, pesemne ca oamenii nu sunt personaje de basme. Acum are impresia insa ca traieste un basm.