Punct si de la capat: un strop din Clipe salvate

Azi, s-a sculat ca de obicei inaintea lui, dar nu a ramas acasa,in cuibul lor, asa cum a facut mai mereu, de doi ani incoace. A simtit nevoia sa fuga, sa vina aici in padure, unde mai bine ca oriunde, simte ca se regaseste. Simte cum i se infioara pielea de aerul racoros al diminetii, iar parfumul pamantului reavan o limpezeste placut. Se opreste langa un copac, ce pare mai inalt decat ceilalti si se lipeste de tulpina lui.

Prin tesatura subtire a treningului, scoarta lui ii rascoleste fiecare celula. Dupa un timp are senzatia ca se contopeste cu tulpina, ca sunt una si aceeasi fiinta. Spera sa poata gasi raspunsul la intrebarea ivita din valtoarea periculoasa a mintii ei, un fel de tinut aflat la limita dintre lumina si umbra din ea. Ani de zile s-a straduit sa evite acea zona. Nu a vrut sa mai riste o alta cadere in cenusa. Totusi acum, cand e una cu copacu ce bine infipt in pamant, intrebarea vine peste ea ca o avalansa. Nu are cum sa o evite! Sta cu fata spre ea ca o cumatra prefacuta si zambetul ei cu multe intelesuri ii provoaca Marciei un soi de greata. Si totusi Marcia se scutura de indoiala gretoasa si se aude limpede in linistea padurii:

- Voi iubi si de data asta, asa cum stiu si chiar daca voi arde din nou, inima mea va fi pregatita. Numai asa pot fi vie!


*


Marcel isi priveste iubita cu multa ingrijorare. Nu are cum sa nu observe ca e trista. Un soi de nostalgie pare a bantui femeia pe care viata i-a scos-o in cale, cand nici el nu mai credea, cu tot optimismul lui ca era posibil sa o intalneasca. Avusese tot felul de relatii, care mai de care mai furtunoase, terminate insa toate cu acelasi soi de incrancenare din partea lor, a femeilor, cu drame uneori caraghioase ca si manifestare, care nu de putine ori l-au facut sa se teama de femei. A fost o buna bucata de vreme, calat pe aventuri, recunoscand in sinea lui ca femeia il ajuta temporar. Pe atunci vroia sa accepte fragmente de femeie. Tracasat peste masura de manifestarile care-i biciuiau inteligenta, lasand loc unui dezgust si mai ales oboselii, nu mai vroia sa se inhame la nici o relatie. I se parea prea costisitor si nici o femeie nu parea sa merite efortul. Vedea dezgustat ca era doar un obiect sexual si ca libertatea lui era ingradita de femei cicalitoare si posesive. In fond el nu venea intr-o relatie pentru a fi bandajul peste rani nevindecate, peste frustrari venite din copilarii penibile. Ajunsese la un moment dat, atunci cand cunostea o alta femeie si, slava domnului cunoscuse destule, sa-l ingrozeasca pur si simplu femeia-victima, drept pentru care considera necesar,chiar de la inceput, sa puna in stilul lui zeflemitor o singura intrebare:” cat de victima esti ?” Unele dintre ele cadeau ca fraierele in plasa si parca atat asteptau.

---