Punct si de la capat: un strop din Clipe salvate

- Acum, respiri bine? o intreaba el in timp ce o strange mai mult la pieptul lui?
- Tu te amuzi, dar eu chiar spun ceva serios!
- Uite ce e, femeie! Acum sunt al naibii de serios si daca ai sa tot continui cu temerile astea, chiar ai sa ma enervezi.
Se indeparteza putin de ea si o apuca usor de umeri, obligand-o astfel sa-l priveasca drept in ochi.
Chiar nu ai realizat ca, in marea majoritate a relatiilor pe care le-am avut, tocmai asta a fost cauza pentru care eu insumi am dat bir cu fugitii? Nu ai priceput ca detest femeile sugativa, ca atunci cand o femeie spune ca eu sunt barbatul ei, chestia asta ma infurie peste masura ? Cand eu de fapt sunt doar al meu sau al cui vor muschii mei ?
- Dar eu ti-am spus de cateva ori pana acum „ iubitul meu”.
- Asta e altceva! Ai spus iubitul, nu barbatul.

Rade vadit amuzat de rationamentul ei. Uneori e putin caraghioasa, dar tocmai asta il excita: amestecul bizar de infantilism, sensibiliatea profunda, romantismul ei din ce in ce mai rar intalnit la majoritatea celorlalti.

- Ma tem ca nu inteleg! Mai explica-mi, si de asta data e clar ca se rasfata, ca il indeamna sa se mai dezvaluie putin.

El accepta cu zambetul lui frumos, care de multe ori a facut-o sa-l doreasca si continua pe un ton dulce:

- De fapt e simplu. Cred ca pot suporta onorabil sa fiu iubitul tau. Nu barbatul! Nota bene: a fi iubit presupune o cantitate infinita de duiosie, de daruire neconditionata, de inefabil. In timp ce a fi
barbatul unei femei, presupune un soi de apartenenta. Ori si pe mine ma oripileaza ideea ca as fi in proprietatea cuiva. Nu sunt nici eu un obiect, un accesoriu pe care o muiere, oricat ar fi ea de reusita , sa si-l atarne nu stiu unde si astfel sa se faleasca cu el pe unde se duce. Sper ca am fost clar, nu?

---