Povestea unei despartiri cu final nescris

Ai simtit vreodata cum te arde privirea barbatului pe care il iubesti atunci cand se uita in ochii tai adanc in timp ce tace? Ai simtit focul raiului, caldura iadului, adrenalina curgandu-ti ucigator prin vene, dorinta ta de a nu-l lasa niciodata sa plece, dorinta lui de a se pierde pentru totdeauna in bratele tale, certitudinea si extazul de a avea parte de o minune asa cum nu ti-a mai fost dat sa traiesti niciodata? Ai simtit vreodata ca iubirea ta si a lui, iubirea voastra, nu mai are deloc loc, nici spatiu, nici timp sa se reverse, sa te inunde, sa te ravaseasca? Ai simtit vreodata ca indiferent de ceea ce s-ar intampla dupa.... o sa porti aceasta iubire cu tine, inchisa intr-o taina a sufletului, ca pe o bucurie sau ca pe o cruce, ca pe o parte din tine de care nu o sa poti niciodata sa te eliberezi? Eu da. Si el. Probabil ca si tu. Probabil ca si voi.

Ai simtit vreodata cum esti tu.. de fapt tu nu mai esti nimic, nu mai ai corp, materialitate, sange in vene si carne vie pe oase.... cum... cum este atunci cand barbatul cu care ar fi trebuit sa infrunti viitorul si lumea asta trecatoare... barbatul care te iubea ieri ca pe ochii din cap... vine astazi si iti spune senin, rece si detasat, fara remuscari, fara durere, fara nicio expresie pe chip... ca ATAT A FOST .... vrea sa va despartiti? Ai simtit cum pamantul iti fuge de sub picioare? Cum decazi din locul inalt al fericirii in care te aflai? Cum te apasa durerea din piept asa cum nicio durere fizica nu te-a incercat vreodata? Ai simtit cum ai da orice pentru ca o prapastie sa se deschida chiar acolo, chiar atunci, ca sa te inghita si sa-ti inghita durerea, rusinea, neputinta, confuzia, uimirea, ecoul surd al multor, multor “de ce”-uri pe care nu mai ai puterea sa le murmuri? Eu da. El nu. Probabil ca si unele dintre voi. Cele care au decazut ca si mine dintr-o fericire suprema, o iubire falsa, ipocrita...

Iubirea... acea iubire a vietii tale, despre care nu mai poti sa vorbesti pentru ca face sa ti se clatine din nou pamantul sub picioare, acea iubire face totul. Transforma lumea si o face minunata. Iubirea, acea iubire a vietii tale face din imposibil posibil. Sfarsitul iubirii tale desface totul. Iti rupe lumea intreaga si o arunca bucatele de hartie in univers, te zguduie, te ia de mana si iti arata: “asa, fata mea, asa este de fapt viata:. Sfarsitul iubirii face din posibil imposibil. S-a incheiat “totul” care a fost al meu... iubirea, povestea, dorinta unui biet om de a mai crede vreodata in iubire, cuvant trecator si mincinos. Eu nu o sa mai fiu niciodata aceeasi.

---