Povestea unei despartiri cu final nescris

Toate despartirile au un final definitiv, irevocabil. Al meu este unul “viu”, inca deschis... Am primit vestea in urma cu 2 saptamani. Astept un copil... nu m-as fi asteptat la asa ceva... copilul meu... al lui... niciunul dintre noi nu l-a dorit. Ce hotarare sa iau? O sa reusesc sa-i spun?... Un copil nascut din despartire, un tata care nu si l-ar dori? Copilului ce o sa-i spun, ca s-a nascut “din intamplare”? Dar viitorul meu, viata mea de acum inainte? Nu am decat 20 de ani, o facultate de terminat... Parintii? Gura lumii? Reactia lui?... Mama singura, prea tanara, nepregatita? O sa-l pastrez? Am dreptul sa nu.... Speranta este singurul lucru pe care il fortez sa nu ma paraseasca, sa nu ma lase prada rusinii si unei disperari adanci. Ce o sa fac de acum incolo? Nu stiu. As da insa totul din ceea ce mi-a mai ramas pentru a afla un raspuns...


O poveste de(spre) dragoste scrisa de Anaya

---