Setari Cookie-uri

Divortata la 20 de ani

Cand timpul trece, odata cu el dispare si durerea ramanand doar amintirile, singurele marturii ale unor clipe care au existat cu adevarat. Cand auzeam ca adolescenta este asociata cu momentul descoperirilor, naivitate, iubiri trecatoare, ma inversunam cumplit. In special datorita faptului ca tocmai implinisem 19 ani; ma simteam matura, ce mai trecusem de etapa experimentarilor. Cat de naiv

Ne intalneam deja de aproape 3 saptamani si ne simteam atat de bine impreuna. Ne completam perfect. Avea un dar deosebit de a vorbi, ochii lui caprui captivandu-ma de fiecare data. El a fost si cel care a insistat sa imi cunoasca parintii, deoarece, intentiona sa mergem cat mai curand la o petrecere si dorea sa obtinem si acceptul lor. Evident ca a facut o impresie buna, ai mei neavand nimic impotriva lui, mai ales ca avea o buna influenta asupra mea. Pe mama lui inca n-o cunoscusem, doar vorbeam la telefon. Parea o femeie draguta, incantata de mine. Cu sora lui, Andreea, deja ne intalnisem de cateva ori. Si ea ne-a complimentat, spunandu-ne ca formam o pereche foarte frumoasa.

Ramaneam deseori la el. Apartamentul lui micut, se dovedea spatiul ideal pentru noi doi. Muzica ambientala special aleasa, ne indulcea si mai mult clipele petrecute impreuna. Aveam deja 3 luni de cand eram impreuna si Bac-ul se apropia cu pasi repezi. Pentru a ma destinde, Bogdan a propus sa mergem un week-end la munte. Conditia fiind sa cumere el biletele de tren. Am acceptat, bineinteles. Le-am spus parintilor ca mergem impreuna cu mai multi prieteni, pentru a nu crea suspiciuni si totul a decurs conform planului.

Ne-am intalnit dimineata in gara. Pe peron, am constatat uimita ca asteptam de fapt trenul de Constanta. Stiind ca ador marea, mi-a facut o surpriza, schimband destinatia. I-am sarit in brate bucuroasa si de-abia asteptam sa ne plimbam pe faleza, doar noi doi. Cazati la un hotel aflat la 30 de m de plaja, mi-am dat seama ca a avut grija din timp de toate detaliile. Cum am ajuns ne-am aruncat bagajele in camera si am plecat sa ne bucuram de escapada noastra. Se-nserase, dar bratele lui erau suficient de calde pentru a ma-ncalzi. Desi as fi preferat sa improvizam o cina in doi in camera de hotel, Bogdan a insistat sa mergem la un restaurant dragut. Am ales un separeu pentru cat mai multa intimitate. Atmosfera era intretinuta si de o muzica speciala, romantica. La un moment dat, il vad ca devine serios si ma-ntreaba scurt daca as vrea sa ma casatoresc cu el. Mi-a spus ca s-a gandit foarte bine si doreste sa nu ne mai desparta nimic. Desi m-a surprins total, i-am raspuns emotionata "Da!", convinsa fiind si eu ca doresc sa fiu alaturi de el pentru totdeauna. Am hotarat sa ne casatorim in vara, imediat dupa absolvirea liceului. Mai aveam doar o singura grija: sa le dam fericita veste si parintilor.
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
11 Mai 2010
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.